Welcome, Guest. Please Login or Register
YaBB - Yet another Bulletin Board
 
Latest info can be found on the YaBB Chat and Support Community.


Pages: 1 2 3 ... 23
IDEI IN DIALOG (Read 115590 times)
nicolae_hurduc
Ex Member


IDEI IN DIALOG
Oct 10th, 2004 at 7:16am
 
Stimati colegi,

Va propun un nou subiect de dezbatere, care ar putea fi raspunsul la multe dintre intrebarile noastre cu privire la sistemul educational romanesc: CULTURA PUBLICA. Cu siguranta ca nu as fi avut curajul sa lansez  o astfel de dezbatere, daca nu as fi citit articolul d-lui Patapievici, publicat in revista « Idei in Dialog ». Consider acest articol ca fiind de o deosebita importanta si regret faptul ca dintr-o lipsa acuta de timp nu am reusit sa vi-l transcriu integral in aceasta duminica dimineata.
D-l Patapievici enunta o idee deosebit de interesanta, care poate explica evolutia haotica din ultimii 14 ani a societatii romanesti: lipsa unei culturi publice.
De aceea va propun ca in cadrul Forumului Academic Roman sa supunem dezbaterii aceasta idee a rupturii dintre cultura stiintifica si cultura generala. Probabil ca o explicatie a degradarii permanente a nivelului educational din Romania sta tocmai in aceasta ruptura. De aceea vorbim din ce in ce mai putin in universitati despre « mari dascali », care ar trebui sa fie in mod obligatoriu nu numai personalitati stiintifice, ci si personalitati culturale. Nu putem trece cu vederea faptul ca explozia informationala la care asistam in ultimii ani a reprezentat dupa parerea mea, o bariera care a indepartat din ce in ce mai mult de cultura generala, pe omul de stiinta. Cred ca este timpul sa distrugem aceasta bariera si sa incepem construirea unor punti intre cultura generala si cultura stiintifica.

De multe ori li s-a reprosat tinerelor generatii lipsa de interes pentru cultura. E timpul poate sa ne intrebam ce am facut noi, dascalii, pentru a le educa tinerilor gustul de cultura ? Ce le ofera spre exemplu in acest sens societatea romaneasca studentilor ? Campusurile universitare sunt impanzite doar de carciumi si discoteci. Mass media ii intoxica pe tineri cu politicieni si oameni de afaceri analfabeti, telenovele, fotbal, manele, crime, violuri si alte orori. Sunt convins ca daca ati chestiona 1000 de tineri despre « modelul lor de viata » si i-ati pune sa aleaga intre Ion Tiriac, Gigi Becali sau Adrian Nastase pe de o parte si Petre Tutea, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici pe de alta parte, nici macar 2-3 nu ar alege cel de al doilea grup.
Noi, generatiile mature, suntem vinovati de evolutia tinerilor si nu facem nimic ca sa schimbam lucrurile. Nu este suficient sa ne tinem cursurile, laboratoarele si seminariile intr-un mod arid si fara viata. Educatia nu inseamna doar transmiterea unor informatii stiintifice. Dascalii trebuie sa devina modele pentru tinerii pe care-i educa, prin anvergura de care dau dovada, prin universalitate.
TREBUIE SA DESCHIDEM IN UNIVERSITATI NOI TERITORII CULTURALE. TREBUIE SA REALIZAM O CULTURA PUBLICA ADEVARATA.
Consider acest topic de discutii o provocare pentru d-l Bogdan Suceava, in sensul revenirii printre noi. Il asteptam sa VINA DIN TIMPUL DIEZ.

Iata fragmente din articolul d-lui Patapievici, de care aminteam la inceputul mesajului:


MANIFEST: calmul discutiei, seninatatea valorilor

H. R. PATAPIEVICI  - Idei in Dialog, nr.1, octombrie 2004


Daca un calator strain ideal ar poposi in Romania culturala a ultimelor decenii, ar fi frapat de faptul ca aici ideile nu se dezbat, cartile originale nu suscita discutii, iar scolile de gandire sunt, de fapt, mode de imprumut, ori grupuri de interes, tinute laolalta prin forta convingerilor profitabile. Desi este departe de a fi un desert cultural, Romania este un teren in care se tipa, se barfeste sau se hohoteste, dar in care se asculta putin, se intelege si mai putin si in care sunetul calm al discutiei se aude rar.
......
Cultura romana moderna s-a format in secolul al XIX-lea, avand ca nucleu de crestere modelul culturii generale. Iar cultura generala, la randul ei, s-a alcatuit in jurul beletristicii. Cult erai, daca stiai numele catorva autori canonici, erai la curent cu literatura de circulatie, ascultai o anumita muzica si te dovedeai capabil, oral ori in scris, sa manuiesti convenabil locutiunile clasice ale paginilor roz din Larousse. Pe scurt, a fi cult insemna a fi citit literatura culta.
Formata ca o cultura de literatori, cultura generala avea limitele de orizont ale statuilor clasice : frumusetea le intrecea adeseori inteligenta. O cultura moderna cuprinde insa mai mult decat literatura, dupa cum azi si literatura cuprinde mai mult decat beletristica. Din motive care nu pot fi enumerate aici, cultura romana a ramas o cultura generala, o cultura de literati, animata de o sensibilitate de literatori. S-a specializat, asa-zicand, in cultura generala. Faptul este ilustrat de prapastia care separa, la noi, revistele de specialitate de revistele de cultura. Deoarece la noi exista numai o piata a culturii generale, toate revistele de specialitate sunt orgolios izolate in inexistenta propriei lor culturi. In revistele de specialitate nu vezi polemici, nu vezi pasiune, nu vezi viata: tonul este mohorat, fraza boanta, lexicul imposibil, autismul profesional fara scapare. Daca vrei viata, trebuie sa te adresezi revistelor de cultura. Ai zice ca in Romania singurii oameni care stiu sa traiasca  intelectual cu pasiune sunt literatii, oamenii de cultura generala. Cum la noi toata lumea e pasionata de politica, te-ai fi asteptat ca macar specialistii in politologie si filosofie politica sa aiba un contact intelectual oarecare cu oamenii care comenteaza politica fie din perspectiva ideilor generale, fie din aceea a pasiunilor zilei. Or, nimic. Specialistii ii dispretuiesc pe comentatori, comentatorii nu citesc articolele si cartile specialistilor. Comentatorii au cucerit mass media, specialistii s-au baricadat in universitate. Ultimii, care ar dori recunoasterea publica, acumuleaza resentimente impotriva primilor, care o au. Drept urmare, academicii elaboreaza teorii « stiintifice » care ii atuto-justifica, iar ceilalti proclama incultura lor profesionala ca fiind idealul democratiei. Intre acesti poli care nu comunica, publicul larg ramane analfabet, confuz, mofluz si, ca oricine nu pricepe pe ce lume se afla, e mereu pus pe harta. Revistele de specialitate in stiinte umane au rupt orice contact cu presa de cultura generala. Ori nu este o chestiune de terminologie faptul ca oamenii din culturile de specialitate nu mai au un limbaj comun cu oamenii din cultura generala. Invocarea divortului dintre cele doua culturi, semnalat la vremea lui de C. P. Snow, ar fi, aici, nepotrivita. Caci nu despre ruptura dintre cultura stiintifica si cea umanista este, la noi, vorba, ci despre cultura publica, in general, care privita mai de aproape, arata ca maioneza taiata.
.......
In viata de zi cu zi, tipica pentru acest model al culturii publice este existenta golurilor de netrecut intre straturile diferitelor forme de cultura. Cu cat mai disfunctionala este cultura publica a unei societati, cu atat mai impenetrabile sunt golurile dintre straturi. Tipul ideal al acestui model corespunde situatiei in care toate straturile sunt comunicante: fiecare strat superior controleaza stilistic si profesional stratul inferior, iar straturile de jos fixeaza cadrele de acceptabilitate morala a straturilor de sus. In mod practic, modelul culturii stratificate este monarhic, fara a fi si organic. Societatile reale, a noastra de asemeni, cunosc modelul culturii stratificate numai sub forma unei monarhii dezmembrate.
Exista insa si un alt model de cultura publica bine randuita. El se inspira din maniera in care s-au desprins profesiunile specializate din reflectia filizofica generala si modul in care continua sa se alimenteze cu intrebari si probleme filozofia insasi : Problemele filozofice autentice isi au radacinile intotdeauna in problemele urgente din domenii care nu apartin filozofiei. Ele se usuca daca radacinile mor. (Karl R. Popper). La inceputul culturii europene, in Grecia antica, toata stiinta era filozofie. Din fertilitatea intrebarilor filozofiei, prin specializare, s-au desprins stiintele particulare. Candva, toate aceste intrebari au fost numai ale filozofiei: apoi, prin specializare si diviziune a muncii, au devenit ale fizicii, ale matematicii, ale chimiei, ale teologiei, ale filozofiei analitice, ale economiei si asa mai departe. In nasterea, individualizarea, cresterea si maturizarea unei specializari exista intotdeauna doua momente: momentul comun si momentul specific. Orice disciplina speciala are o radacina intr-o cultura comuna si o alta, doar a ei, in cultura specializata. Prin urmare, unitatea tuturor culturilor speciale trebuie sa se regaseasca intr-o cultura comuna. Modelul este al rotii. Culturile speciale se desprind din cultura comuna asa cum se desprind spitele din butucul rotii. Culturile speciale comunica intre ele, atat prin cultura comuna, cat si prin domeniile interdisciplinare, care se dispun intre extremitatile spitelor contigue, pe circumferinta care le uneste pe toate. Fara cultura comuna, culturile specializate isi pierd umanitatea si inteligibilitatea; fara culturi speciale, cultura comuna isi pierde substanta: devine apa chioara si nu mai e de nici un folos.
Buna randuiala a culturii publice, in modelul culturii-roata, tine de vigoarea butucului culturii comune, de taria si multitudinea spitelor culturilor speciale, dar si de rezistenta culturilor interdisciplinare, care se dispun pe talpa rotii.

........
.........  


Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #1 - Oct 10th, 2004 at 9:45am
 
Dl Patapievici are dreptate sa ne reaminteasca faptul ca, la origine, cultura romana era una de "literatori". Asa a si ramas, din pacate.

Celor interesati, le-as recomanda o carte buna, scrisa de un *filosof* de-al nostru, de Blaga, intitulata: "Cunoasterea luciferica" (parte a trilogiei cunoasterii.

Cu toate ca aceasta carte da raspunsuri rezonabile
(atat cat pot fi de rezonabile  raspunsurile filosofice) problemei: <<care cunoastere e mai penetranta, mai eficace, cea "paradisiaca", adica cunoasterea difuza, bazata pe "feeling", proprie filosofiei si religiei, sau cunoasterea "luciferica", anume cunoasterea bazata pe
falsificare a la Popper, proprie stiintelor>>, cartea asta a lui Blaga, cu toate ca fundamentala, nu apare-n bibliografia imensa de la capatul "Omului recent" a lui Patapievici, pentru ca-i contrazice in parte teza fundamentala de acolo.

In vechime se putea. Se putea adica face o ciorba de buna calitate amestecand totul in aceeasi oala. Din pacate, pentru ca aspectele de care suntem interesati s-au inmultit  peste poate, e necesara diviziunea asta a muncii.

Domnul Patapievici cred ca se inseala (ori poate ca ma insel eu?) scriind ca "stiintificii" sunt cu gura apa dupa recunoasterea aia de care dansul vorbeste. Imi pare rau ca-l dezamagesc (desi mi se pare curios, pentru ca dansul vine dinspre fizica, daca nu ma-nseala pe mine memoria, cel putin asa scrie pe coperta uneia din cartile dumnealui). "Stiintificii", ca sa le zicem asa, sunt pur si simplu interesati de treaba lor proprie. De indata ce nu mai sunt, devin altceva: manageri, oameni politici, scriitori sau filozofi, oameni de cultura etc. si *abia atunci* li se face gura apa dupa statut, dupa publicitate.

Se introduce in materialul dlui Patapievici o notiune neexplicata, aceea de cultura comuna. Ce e aia, "cultura comuna"?

De fapt, asta-i marca asa-numitei "cunoasteri paradisiace": lipsa de exactitate, sugestia. Discutia fiind vaga (cultura comuna, nu-i asa, n-are cum sa contina aparatul tehnic necesar sustineri unei discutii cat de cat rezonabile), putem scrie vrute si nevrute, putem umple carti intregi atacand o pozitie sau alta.

"Stiintificii" nu se baga in ciorba nu pentru ca n-ar putea ci pentru ca nu sunt interesati de intrebari precum:
"cine suntem", "incotro mergem", "care-i sensul vietii", "suntem oare nemuritori" si altele asemenea.

Aceste intrebari s-au pus si fiecare generatie innegreste paginile cu propriile raspunsuri.

Ca raspunsurile nu sunt aceleasi cu ale anticilor, ca lumea percepe tot mai acut faptul ca Dumnezeu, daca exista, nu pare a fi unul moral (si ca atare unii l-au si declarat mort), astea-s chestiuni colaterale problemei pe care-o discutam aici, anume aceea a "culturii comune", butucul rotzii de care e vorba-n articolul dlui Patapievici.

Ar fi tare interesant de lamurit daca acea cultura te ajuta, cum se sugereaza in articol, sa devii un mai bun "stiintific".  In ceea ce ma priveste, aproape toti marii matematicieni pe care i-am cunoscut sunt niste monomaniaci interesati aproape exclusiv de propriul domeniu. Nici nu se poate face altfel performanta in
stiinta. I ceea ce priveste comentariile literaturnicilor legate de filozofia stiintei, m-au dezamagit cu totii, fara
exceptie, caci dau dovada ca sunt total pe dinafara, (neavand cum sa invete la facultatea de filosofie cum gandeste un matematician sau fizician).

Isi dau in schimb cu parerea in mod copios despre relatiile de incertitudine ale lui Heisenberg, le place mai ales relativitatea, chestii care suna bine la ureche.

O fi trist, dar e adevarat: nu mai poti stapani toate domeniile. Da, culegi cate ceva din toate, dupa cum iti permite timpul, dar a te pierde-n discutii de amatori ,luate dupa ureche e contraproductiv.

Eu inteleg ca dl Patapievici vrea sa-si vanda revista nou infiintata, incercand sa atraga cat mai multa lume. Sunt convins ca revista va avea succes, caci la noi lumea se pricepe la toate. N-aveti decat sa cititi "Dilema Veche" si veti intelege ce spun. Dar de ce nu? Asemenea reviste dau cititorilor senzatia reconfortanta de-a putea accede la aerul rarefiat al "marii culturi". Nu-i nimic rau in asta. Insa incercarile de prozelitism iimi displac, eu nu voi reusi niciodata ce-a reusit dl Patapievici, anume sa ma las de stiinta si sa ma apuc de cultura. Sunt mult prea batran pentru asta si nici nu cred ca merita.

Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #2 - Oct 10th, 2004 at 2:03pm
 
Bag sama ca am intrat deja in dialog Nea Marine !

Este de-a dreptul relaxant ca in timp ce redactezi un raport de cercetare pentru un contract (asa cum fac eu acum), sa mai incrucisezi si floreta pe taram cultural. Intervin pentru a face o precizare oarecum necesara, deoarece nu am avut timp sa transcriu intreg articolul. 

Domnul Patapievici cred ca se inseala (ori poate ca ma insel eu?) scriind ca "stiintificii" sunt cu gura apa dupa recunoasterea aia de care dansul vorbeste. Imi pare rau ca-l dezamagesc (desi mi se pare curios, pentru ca dansul vine dinspre fizica, daca nu ma-nseala pe mine memoria, cel putin asa scrie pe coperta uneia din cartile dumnealui). "Stiintificii", ca sa le zicem asa, sunt pur si simplu interesati de treaba lor proprie. De indata ce nu mai sunt, devin altceva: manageri, oameni politici, scriitori sau filozofi, oameni de cultura etc. si *abia atunci* li se face gura apa dupa statut, dupa publicitate.

In paragraful respectiv, d-l Patapievici se referea la o anumita categorie a "stiintificilor" si anume cei din domeniul stiintelor umane. Abia mai tarziu generalizeaza notiunea de cultura stiintifica, introducand in "modelul rotii" matematica, fizica si chimia. De altfel nu cred ca exista matematician, fizician sau chimist adevarat, care sa nu fie si putin filosof. Nici nu cred ca poti obtine performante in domeniul stiintelor exacte daca nu ai bine conturata o anumita viziune filosofica asupra lumii inconjuratoare.

"Stiintificii" nu se baga in ciorba nu pentru ca n-ar putea ci pentru ca nu sunt interesati de intrebari precum: "cine suntem", "incotro mergem", "care-i sensul vietii", "suntem oare nemuritori" si altele asemenea.

Nu cred Nea Marine ca nu ti-ai pus intrebarile de mai sus, asa cum probabil si le-au pus multi dintre noi. Daca nu ni le puneam, nu ne-am fi intalnit pe acest Forum. Probabil ca putin ne-ar fi pasat ce se intampla cu sistemul educational din Romania.

O fi trist, dar e adevarat: nu mai poti stapani toate domeniile. Da, culegi cate ceva din toate, dupa cum iti permite timpul, dar a te pierde-n discutii de amatori, luate dupa ureche e contraproductiv.

De fapt aceasta idee de cultura publica nu cred ca ne obliga pe noi, cei din domeniul stiintelor exacte sa "producem cultura". Ideea este doar de a ne preocupa putin mai mult de cultura, pentru a putea sensibiliza si educa tinerele generatii in acest sens.
Este adevarat ca aceste discutii sunt contraproductive intr-un anumit sens (deja am scris o pagina mai putin la raport) insa eu le consider necesare atat pentru noi, cat si pentru cei mai tineri.


Nicolae
Back to top
 
 
IP Logged
 
Sergiu Pol
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #3 - Oct 11th, 2004 at 8:04am
 
Dar cei mai tineri cand sa citeasca si astea?

Despre diverse carti aproape ca nu poate fi vorba. Daca auzi o data la 2, 3 luni un student discutand despre ce a mai citit (in cazul celor de la tehnic) e mare lucru!

Preocuparile fata de baruri, discoteci, ect. acapareaza tot timpul. Cred ca problema, in cazul tinerilor, e cum sa le fie recanalizate interesele si placerile (cel putin o parte dintre ele).
Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #4 - Oct 11th, 2004 at 8:46am
 
Problema ridicata de mine consta in lipsa educatiei tinerilor in plan cultural, mai ales in universitatile cu profil tehnic. "Placerea" fata de actul cultural trebuie formata, la fel cum se educa obisnuinta de a asculta muzica clasica. Piesele de muzica clasica rezista in timp (nu se demodeaza) datorita asa-numitei "structuri de profunzime". O piesa clasica este organizata pe mai multe niveluri, ceea ce va duce la o anumita "dispunere spatiala" a sunetelor, in mod asemanator arhitecturilor supra-moleculare complexe (structuri proteice, auto-asamblare virala etc.). Piesele de muzica usoara nu au aceasta "structura de profunzime" si de aceea nu este necesara o educatie speciala pentru a o asculta.
Interactiunile dintre muzica si organismele vii sunt foarte complexe si suntem departe de a le intelege. In  mod similar, suntem departe de a intelege modul de interactiune al ideilor pe care le receptam si emitem. De aceea, educatia universitara nu trebuie sa se limiteze la verificarea modului in care au fost MEMORATE anumite notiuni, ci sa se ocupe de dezvoltarea UNUI SISTEM PROPRIU DE GANDIRE AL STUDENTULUI. Tanarul trebuie sa capete in universitate abilitatea de a emite si manevra idei, de a le evalua, clasifica si elimina din circuit pe cele nefolositoare. Cu siguranta ca aplecarea spre cultura te poate ajuta sa atingi mai usor acest scop. Si ca  intotdeauna in viata, pentru a dobandi ceva este nevoie sa platesti un pret: in cazul nostru este nevoie de un timp alocat exercitiilor de admiratie. 
Acestea ca sunt sunt puntile de legatura dintre cultura generala si cultura stiintifica, de care vorbeste d-l Patapievici.
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #5 - Oct 11th, 2004 at 10:36am
 
Dupa cum ne spune Biblia, exista un timp potrivit pentru
fiecare lucru in parte. Un timp, adicatelea,  "natural".

Dupa parerea mea, timpul facultatii nu este timpul potrivit pentru "indragostirea de cultura".

Acel timp e adolescenta. In plus, exista oameni platiti (e drept, destul de prost) chiar pentru chestia asta, anume profii de desen, muzica, literatura, filosofie etc.

Nu cunosc nici macar un singur exemplu de  "dat pe brazda" in timpul studiilor universitare.  Scuzele legate de lipsa de timp, nu sunt fondate. Noi aveam un program cu mult mai incarcat prin anii '70 si aveam timp si pentru discoteci si pentru citit si alte alea. Cel care e interesat, gaseste timp pentru ce-i place. Nici costul cartilor nu e de netrecut: poti imprumuta cartile de la amicii care le au, anticariate sunt destule. Evident, pentru cei nevoiti sa munceasca pentru a se intretine-n facultate, se schimba treaba.

Idealizarea timpurilor de mult apuse e paguboasa. Vorbind intr-una despre antici, se trece cu usurinta peste "paine si circ", se uita ca se bucurau de anumite delicii ale gandului inalt si abstract doar cativa privilegiati.

Pai cam asa se intampla si azi. E asta o tragedie, o nenorocire? Eu nu cred. Da' e drept ca nici n-am o revista de vanzare.

In definitiv, suntem, fiecare, membrii unor clanuri. Nu in sens restrictiv  ci in sensul ca, spre exemplu, eu fac parte din clanurile: matematicieni, pescari, fotografi, etc.,
iar Nicolae din clanurile: chimisti etc.

Ca relativ putina lume e interesata de muzica simfonica, ca nu multi il prizeaza pe Mondrian sau pe Moore, ce daca? Creierul e un organ lenes: cere mult si da inapoi destul de putin (ma refer aici la functii nevegetative). Ce sa-i faci? Natura respecta si ea principiul sanatos al economisirii energiei...

N-au incercat inteleptii sa reformeze lumea, s-o traga-n sus, la inaltimea lor? Uita-te, Nicolae, unde suntem azi,
dupa 2000 de ani de religii "superioare" (n-o zic eu, o zice Patapievici) monoteiste: suntem *tot* acolo unde ne-a pus natura umana.

Din perspectiva asta n-ar trebui sa ne framante "soarta culturala" a altora. In fond, publicul roman de azi e cu mult, cu mult mai evoluat decat cel interbelic (atunci 90% erau tarani, cei mai multi analfabeti, un liceu era ceva).

A-i transforma pe toti in cititori de Kant , in comentatori ai lui Socrate, mi se pare nu doar irealizabil ci si nociv: ce-ar mai face cei carora, cum sugerezi tu, le datoram exercitii de admiratie, cui ar mai vinde reviste? Ar muri de foame, innecati intr-un noian de oameni destoinici de cultura care nu stiu sa puna o garnitura la robinet...









Back to top
 
 
IP Logged
 
mad_med
Junior Member
**
Offline


Iasi, cuibusor de nebunii

Posts: 85
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #6 - Oct 11th, 2004 at 11:14am
 
Va salut si eu si cu permisiunea dvs., incerc sa prind din zbor cateva idei din acest thread.

Domnul Hurduc vorbea de o diminuare a interesului tinerilor (si cred ca se referea in principal la studenti, acestia fiindu-i mai aproape, atat fizic, cat si psihic, cred) fata de cultura si actul cultural in sine.

Bineinteles ca vina se imparte, intre cei care "presteaza" cultura si cei care ar trebui sa o "consume". Nu voi intra in prea multe detalii, din lipsa de timp.

Vreau totusi sa reliefez un aspect, care este prezent la Iasi (nu cunosc situatia din celelalte centre universitare). Din cate stiu, toate institutiile culturale (muzee, teatre, filarmonica etc) tin ca finantare de Consiliul judetean. Totusi, nu se vede nici unul din avantajele centralismului. Mai precis, promovarea nu se face eficient, nu exista un bilet colectiv (cu care sa poti intra de exemplu la mai multe muzee etc).

Am avut ocazia in vara aceasta sa stau aproape o luna in Berlin. Spre sfarsitul scolii de vara, am prins actiunea "Lange Nacht der Museen" (lunga noapte a muzeelor), unde cu un bilet de 8 Euro am putut vedea multe muzee (erau vreo 13  trasee, toate deservite de autobuze, care opreau nu in statiile obisnuite, ci in apropierea muzeelor, cu ghizi si explicatii). Actiunea a durat de la ora 18 la ora 2:00 AM, cu multe evenimente speciale la fiecare muzeu, cu iluminarea cladirilor istorice in culori exotice etc.

Ce vreau sa spun este ca (va suna probabil barbar) si cultura trebuie sa fie aratata ca "vandabila", "consumabila", pentru a mai diminua din sentimentul de stinghereala si chiar dispret al unora, de genul "nu suntem toti Patapievici, sa citim cartea lui X sau sa ascultam simfonia Y de Z". La aceasta manifestare (organizata de primaria Berlinului), am vazut turisti din toata lumea, care au venit special pentru asta, cu bilete cumparate de luni de zile. Si, da, domnilor, o multime de tineri! Tineri care nu se uitau crucis la tablouri abstracte sau expresioniste, tineri care au aplaudat minute in sir "Scaunele" de Ionesco, la muzeul Guggenheim, tineri care savurau o bere ascultand muzica de camera cantata in aer liber...

Si as mai putea continua mult timp...

In concluzie, nu trebuie multe pentru a atrage tinerii catre cultura. Dar trebuie facut cate ceva. Pornind poate de la o harta a orasului care sa cuprinda obiectivele culturale, harta care sa fie data la inscrierea in anul universitar.
Back to top
 

Mai e mult pana departe... chiar, mai e mult?
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #7 - Oct 11th, 2004 at 1:49pm
 
Cultura nu trebuie sa fie vandabila. Sau cel putin nu trebuie ca acesta sa fie scopul in sine. De asta are grija Holywood-ul. Cultura trebuie sa fie mare. Si atat. Cei care au un antrenament, au s-o accepte asa cum este. Nu-i vina lui Wagner ca nu este placut de majoritate. Este vina majoritatii ca nu a fost pregatita sa-l inteleaga.
Pe de alta parte, cultura trebuie sa fie egoista. Adica pe Mondrian ar trebui sa-l doara la basca dac a nu-mi place m ie si-i place lui Nea Marin. Sau daca la amandoi ne place Moore, asta n-o sa insemne ca Moore o sa fie influentat in vreun fel de asta. El trebuie sa ramana Moore si sa face ce stie, sau ce vede.

Argumentul lipsei de timp este pueril. Am timp atunci cand vreau. Lucrez intre 12 si 16 ore pe zi, dar asta nu ma impiedica sa citesc. N-am niciodata timp, dar nu cred c-am fost in vreun oras fara sa-i vizitez muzeul de arta. Chiar si in Iasi, vizitez periodic expozitia de la Palat. Pacat de ea. Matmed spune despre comitetele de cultura.Pai astia sunt niste macelari culturali. Ati auzit de vreun consiliu al culturii care sa cumpere tablorui de mari artisti romani ca sa le puna prin colectiile de arta contemporana? At vazut macar un singur tablou nou la palatul culturii (probabil ca acum, dupa nunta o sa-l puna pe acela al printului Sturza in sala voevozilor)?
Ori esenta culturii este ca ea este vie. Ce-o sa stim despre ce s-a facut in toti anii astia? E frumos ca scriem despre Guggenheim, dar unde sunt donatorii pentru arta? Rolul consiliului culturii este de a strange bani pentru arta si nu de a-i paradui. Dar ce sa vorbim despre toate astea? Oricum, studentii nostri sunt asa de ocupati ca nici sa mearga la discoteca n-au timp. ma-ntreb ce fac. De fapt nici asta nu prea am curaj. Am pus aceasta intrebare in urma cu vreo cativa ani si am primit la un moment dat un raspuns atat de sincer c-am rosit vreo saptamana.

Insa oricum, as vrea sa-l felicit pe Nicolae pentru subiect.
Cristian
Back to top
 
 
IP Logged
 
mad_med
Junior Member
**
Offline


Iasi, cuibusor de nebunii

Posts: 85
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #8 - Oct 11th, 2004 at 3:50pm
 
capetrei wrote on Oct 11th, 2004 at 1:49pm:
Cultura nu trebuie sa fie vandabila. Sau cel putin nu trebuie ca acesta sa fie scopul in sine. De asta are grija Holywood-ul. Cultura trebuie sa fie mare. Si atat. Cei care au un antrenament, au s-o accepte asa cum este. Nu-i vina lui Wagner ca nu este placut de majoritate. Este vina majoritatii ca nu a fost pregatita sa-l inteleaga.
Pe de alta parte, cultura trebuie sa fie egoista. Adica pe Mondrian ar trebui sa-l doara la basca dac a nu-mi place m ie si-i place lui Nea Marin. Sau daca la amandoi ne place Moore, asta n-o sa insemne ca Moore o sa fie influentat in vreun fel de asta. El trebuie sa ramana Moore si sa face ce stie, sau ce vede.

Argumentul lipsei de timp este pueril. Am timp atunci cand vreau. Lucrez intre 12 si 16 ore pe zi, dar asta nu ma impiedica sa citesc. N-am niciodata timp, dar nu cred c-am fost in vreun oras fara sa-i vizitez muzeul de arta. Chiar si in Iasi, vizitez periodic expozitia de la Palat. Pacat de ea. Matmed spune despre comitetele de cultura.Pai astia sunt niste macelari culturali. Ati auzit de vreun consiliu al culturii care sa cumpere tablorui de mari artisti romani ca sa le puna prin colectiile de arta contemporana? At vazut macar un singur tablou nou la palatul culturii (probabil ca acum, dupa nunta o sa-l puna pe acela al printului Sturza in sala voevozilor)?
Ori esenta culturii este ca ea este vie. Ce-o sa stim despre ce s-a facut in toti anii astia? E frumos ca scriem despre Guggenheim, dar unde sunt donatorii pentru arta? Rolul consiliului culturii este de a strange bani pentru arta si nu de a-i paradui. Dar ce sa vorbim despre toate astea? Oricum, studentii nostri sunt asa de ocupati ca nici sa mearga la discoteca n-au timp. ma-ntreb ce fac. De fapt nici asta nu prea am curaj. Am pus aceasta intrebare in urma cu vreo cativa ani si am primit la un moment dat un raspuns atat de sincer c-am rosit vreo saptamana.

Insa oricum, as vrea sa-l felicit pe Nicolae pentru subiect.
Cristian


Da, domnule Apetrei, dar ce facem cu cei care nu au antrenament? Sau daca l-au avut vreodata, li s-au "atrofiat" muschii?
Va spun sincer, vorbind cu unii din colegii mei, au ajuns sa fie considerati snobi mare parte din studentii care mai merg la teatru, la opera, la balet. Anume ca se duc ca sa ii vada lumea! Cel putin asa e perceptia. Iar cand o tigara de marihuana e mai ieftina decat un spectacol al unei trupe din Capitala, atunci alegerea e si mai grea... Desigur, dramatizez un pic poate, dar totusi, esenta ramane.

Inca un aspect cel putin interesant (cu sau fara ghilimele): vedem din ce in ce mai putini profesori la Opera/teatru/filarmonica.... Nu ca le-as purta de grija, dar... Stiu, fa ce zice popa, nu ce face popa! Dar cand din ce in ce mai putini "popi" predica pro-cultura...

Repet, aceasta atitudine un pic superioara, ca cine poate poate, cine nu, nu, nu duce decat la indepartarea mai accentuata a tinerilor de cultura reala si adevarata, nu cea de cartier/bloc/scara/camin.
Back to top
 

Mai e mult pana departe... chiar, mai e mult?
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #9 - Oct 11th, 2004 at 4:31pm
 
Daca studentilor care merg la teatru le pasa de ce spun altii, inseamna ca se duc pentru ca sa-i vada lumea.
In legatura cu "antrenamentul", ce putem face? Il ai sau nu-l ai. Eu nu neg faptul ca s-ar putea sa fie infinit mai reconfortant sa-l vezi la televizor pe VC-ul Tudor injurand pe toata lumea sau pe Bombonel zambind inteligent. Totusi, o carte buna poate fi un exercitiu mai util pentru spirit chiar decat un discurs al lui Ion Iliescu sau douua ore de Marius Tuca Show. Lumea injura televizorul si decide ca din cauza acestuia nu mai avem timp de lucrurile importante. Asa sa fie oare? Nu uitati ca inainte de 1989 aveam doua ore de telejurnal pe zi si nici atunci lumea nu se omora citind. Imi aduc aminte de o statistica facuta pe vremea aceea in Iasi (mare centru universitar). Intr-un an (nu-mi aduc aminte care) se cheltuisera 2 lei pe cap de locuitor pe carti si 12 pe bere. Asta-i viata.

In ce priveste formatorii, o sa va dau exemplul lui Joseph Knecht maestrul jocului cu margele de sticla. Viata in mijlocul elitei l-a ajutat sa descopere un adevar esential, si anume ca daca vrei sa ai o elite, trebuie sa incepi s-o formezi de la varste cat mai mici. Probabil ca asta au incercat sa faca si Abramburica si Euthanasiu: ca sa poata forma elita de votanti PSD au inceput cu demolarea invatamanttului inca de la radacinile sale. Si revin la obsesia mea: profesorii au ajutat la asta.

Cristi
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #10 - Oct 11th, 2004 at 4:45pm
 
Hmm... Tot astept sa ma atace cineva, sa descopere
punctele slabe-n argumentatia celor doua mesaje ale mele de pe topicul asta; nu-i nimic, mai astept.

Apropo de cele scrise de mad-med: eu nu cred ca muzeele tarii se sustin din costul biletelor vizitatorilor.
Ar fi interesant de experimentat pentru o luna macar
intrarea libera-n muzee, ca sa vedem daca lumea da buzna.

Sunt aproape sigur ca filarmonicile au inca abonamente
si preturi speciale pentru elevi si studenti, matinee etc.
Daca nu le au, inseamna ca nu au clienti.

Eu cunosc cel putin un pictor ale carui tablouri au fost achizitionate de catre muzee din tara. Chestiunea, asadar, nu tine exclusiv de posibilitatile financiare.

Vara asta, in Apuseni, am dat la Almasu de Sus de un muzeu etnografic pus pe picioare de un localnic inimos.

Credeti ca se-mbulzesc turistii sa vada ce-a mai ramas
din cultura locului? Da' de unde, desi e bine plasat, chiar la strada, anuntat vizibil, putina lume trece pe acolo.

Tinerii de azi cunosc probabil mai bine numele statelor Canadei decat pe cele ale vechilor culturi
dezgropate de arheologi pe teritoriul RO.  Eu nu gasesc asta deplasat, mi se pare normal ca tinerii sa se documenteze despre ceea ce le starneste interesul.

Pare a fi o meteahna a noastra, a babalacilor, chestia asta: a ne plange ca tinerii de azi nu mai sunt la inaltime, ca nu mai sunt ca pe vremuri, ca se duce totu' de rapa etc.etc.

Lumea merge inainte, isi gaseste fagasurile potrivite intotdeauna, iar tineretul de azi nu mi se pare deloc mai
prejos decat cei care-am fost noi candva.

Daca nu le place Wagner, dar le place "Fara zahar", nu-i bai. Ceea ce ma dezamageste pe mine este insa placiditatea *politica* a tineretului. O chestie cu care nu ma pot impaca si pace, caci daca la 20 de ani nu te revolta nedreptatea si lucrurile aranjate anapoda, apai atunci eu ma gandesc cu ingrijorare la vremea pensiei...







Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #11 - Oct 12th, 2004 at 8:54am
 
Nea Marine,

Principala calitate a unui pescar este sa astepte. Cand ai dat exemple de "clanuri" puteai sa ma inregistrezi si pe mine atat in clanul pescarilor, cat si in cel al fotografilor. Concluzia ? Nu facem parte din clanuri diferite, mai ales in contextul noii viziuni aparute in chimie, conform careia aceasta poate fi privita ca o stiinta a informatiei, vehiculand termeni de genul: programare chimica, informatie moleculara, structuri chimice programate, program molecular etc. Asa incat maine-poimaine te poti trezi cu o droaie de chimisti in "batatura" matematicii (fizicienii sunt deja satui de noi).

Puncte slabe in argumentatiile aduse in cele doua mesaje de care amintesti ar fi mai multe.
In primul rand ca nu am propus sa ne lasam de meseriile noastre si sa ne apucam de cultura. Am propus doar o sensibilizare a mediului academic (in special al celui tehnic) catre domeniul cultural. Nu poti spune ca d-l Patapievici nu are dreptate atunci cand cand afirma: In revistele de specialitate nu vezi polemici, nu vezi pasiune, nu vezi viata: tonul este mohorat, fraza boanta, lexicul imposibil, autismul profesional fara scapare. Si precizez din nou faptul ca se referea la revistele de specialitate din domeniul umanist. Daca te uiti la ale noastre, cele din categoria stiintelor exacte, s-ar putea sa te sperii si mai tare.

In al doilea rand cultura nu inseamna numai beletristica. Daca ar fi dupa mintea mea, eu as organiza in universitati intr-o prima faza, cursuri sau alte forme de manifestari culturale, bazate pe impactul vizual si auditiv (discutii despre pictura, arhitectura, muzica). Acesta ar putea constitui un primul nivel de culturalizare. Chiar azi de dimineata am vazut la televizor rezultatele unui sondaj  efectuat in randul tinerilor, conform caruia 75% dintre ei asculta muzica in timpul liber (asta fiind vestea buna, pentru ca intr-o proportie ingrijoratoare - 51% - asculta manele); 32% citesc maxim o carte pe an si doar 22 % citesc mai mult de o carte pe an. Tot in jur de 75% se uita la televizor si vreo 60% acceseza Internet-ul (evident pentru jocuri). Concluzia ar fi ca prin intermediul imaginilor si al muzcii, ar putea fi atrasi incet-incet, catre zonele culturale interesante din punctul nostru de vedere.
Stii ce m-a socat in prima luna a stagiului pe care l-am efectuat la Paris ? Numarul impresionant de copii foarte mici, prezenti alaturi de parinti in marile muzee (ma refer la varste curpinse intre 1 si 7 ani). Puteai vedea in muzeul Louvre, cohorte de parinti tarandu-se in patru labe in zona rezervata culturii egiptene, explicand copiilor mai marishori (de peste 4 ani) cum sta treaba cu piramidele si cu mumiile. In acest fel copii sunt obisnuiti de la varste foarte fragede cu spatiile culturale. Asa se explica cele povestite de Mad-Med, referitor la naturaletea cu care se plimbau tinerii prin muzeele din Berlin.

Sigur ca nu e un lucru rau faptul ca tinerii asculta muzica usoara la moda. Au insa dreptul sa cunoasca si muzica simfonica. Suntem obligati sa le prezentam si aceasta alternativa, altfel pe ce criterii sa faca alegerea ? Cu siguranta ca ai vazut de multe ori la televizor, concerte educative organizate pentru tineri, cu sali arhipline.  Si la noi erau pe timpuri salile destul de pline; acum nu prea mai sunt.

Imi amintesc cu mare placere (eram tanar asistent) de o seara culturala dedicata pictorului iesean Constantin Radinschi. Au fost prezentate tablourile sale, pe un fond muzical superb (o combinatie de muzica clasica si muzica moderna culta) care te ducea direct in acea lume ideala pe care o visam de multe ori. Au trecut mai bine de 15 ani de atunci si pastrez inca in memorie acel amestec unic de sunete si culoare.

Iata un scurt comentariu aparut in ziarul Evenimentul despre pictorul Radinschi.

EVENIMENTUL 12 Aprilie 2003

Plecarea unui iesean din cei vechi

S-a spus intelepteste, de francezul Buffon, ca stilul este omul. Expresia launtrului sau. Poate de asta oamenii nu sint decit intr-o anumita masura oameni, pentru ca n-ajung sa-si construiasca stilul, marca.

Stilul e felul de a fi si de a vorbi, de a ne exprima semenilor, poftindu-i astfel sa ne spuna pe nume. Constantin Radinschi a fost o astfel de fiinta, de "trestie ginditoare", cum definea omul francezul Blaise Pascal. Avea ca artist stil, si inca unul inconfundabil. Spontan structural, si plin de infiorari, ce ieseau surprinzator la lumina, dintr-un ins afurisit la vorba, coroziv si neinduplecat, pictorul Constantin Radinschi si-a gasit tarimul de locuire si exprimare in acuarela, genul fragilitatilor.

Aici era acasa si nimic si nimeni nu l-a putut clinti din sederea statornica si fertila pe aceasta planeta. A gasit formula. Sonurile cromatice sint "intr-un dulce stil clasic", insa cu o amprenta de nesters. Peisagist de vocatie, colorist rafinat, poet nu lacramos, ci viguros, Constantin Radinschi a atins virtuozitati de maestru. Il recunosti dintr-o mie de mii, ba chiar din sute si milioane de mii. E tesator inspirat si vrajit de atmosfera, urzitor de privelisti parca mai frumoase decit inchipuirea. Poate a fost putin prea industrios, a dorit sa impodobeasca prea multe case si sa faca daruri si bucurii celor multi pe care-i indragea, iubitori sinceri la rindu-le ai artistului. Acuarelele cele multe risipite estompeaza putin unicitatea din sutele de piese emblematice, reprezentative nu doar pentru artist, ci pentru acuareala romaneasca in general.

Desi a avut citeva tentative spre abstract si noile curente, ce-au luat forma unei expozitii la Bucuresti si la Iasi, Constantin Radinschi socotea in felul lui aceste porniri drept niste rataciri, ce nu-s straine artistului veritabil. A continuat sa-si implineasca misiunea, crezul de poet al naturii, al carei iubitor patimas era.

Natura si pictura, familia, iata ratiunile sale de a fi. Mai de mult fusese si placerea vietii, traita adesea cu o maiestrie vecina cu aceea a acuarelei sale. In ultimii ani, dezamagit de multe, de oameni mai ales, de unii dintre confratii sai de breasla, ca si de unii critici, se retrasese ca intr-o cochilie in atelierul sau, unde ingaduia zilnic de dimineata tare si pina seara tirziu. De aici cuprindea nevazuturile, umbla pe coclauri, se aseza cu gindul pe maluri de apa, reinvia ierni, toamne in betii de coloare. Si, din cind in cind, odihnindu-se, desarta celor care-i ramasesera prieteni, din traista plina de atitea aduceri aminte, multe istorii de altfel trecute apoi in "Iasii amintirilor", rubrica sa din "Evenimentul". Ostenit de atita truda si traire, mai ieri s-a hotarit sa se mute de la noi la Domnul, lasindu-ne tristi si saraci, c-am mai pierdut pe inca unul dintre bunii ieseni de odinioara. Iesenii cei vechi. Is tot mai putini. Iar cei ramasi tot mai singuri si nemingiieti.


Grigore Ilisei

 

(va urma)
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #12 - Oct 12th, 2004 at 9:41am
 
Nicolae, te apropii!

Uite, vara asta, in Apuseni, ne-am cerut voie la un foc de tabara facut de un geolog din Cluj. Cam de-acelasi leat, ne-am adus aminte cu afectiune de geologul/speologul Viehman (imi pare rau daca nu i-am scris corect numele), care era si un jazz-aficionado si ne tinea miercurea saptamanal un club de jazz la Cluj. Si distractie si cultura pe gratis!

De ce nu faci tu chestia asta la Iesi? Ca vad ca problema ti-ai pus-o deja. Eu am facut aici, la arabi, in plin desert, o auditie muzicala combinata cu diapozitive din Retezat.

Mi-au mai cerut! Dar treburile astea cer mult timp si daruire daca vrei sa fie saptamanale.

Prof de generala fiind, am facut (aveam Maiak pe vremea aia si placi) auditii de jazz si simfonice cu clasa la care eram diriginte. Se pot face chestiile astea daca  chiar vrei. Si cine nu voia sa "scape" de o dirigentie in care trebuiau cantate ode PCR?

Repet ceea ce am sugerat intr-un post anterior: daca nu e-n suflet, n-are cum sa iasa afara. Asta se aplica nu numai elevilor/studentilor ci si profilor chemati sa-i educe.

Da-i drept ca nimeni nu mi-a pus mie placi cand eram scoler. M-am indragostit de muzica simfonica accidental, pentru ca iubeam pe una dintr-a noua, care canta Mozart la vioara...

Toate cele bune,

Nea Marin


Back to top
 
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #13 - Oct 12th, 2004 at 3:14pm
 
Sa duci copiii la muzeu ca sa invete ce-i pictura sau arta in general este o idee pe care se pare ca numai occidentalii stiu s-o aplice.
O sa spuneti ca una-i sa inveti pictura la Louvre sau Prado si alta-i s-o inveti la Iasi sau Bucuresti. Ceea ce nu-i adevarat. Colectia de la Bucuresti este destul de remarcabila. As pune-o pe acelasi plan cu cea de la Bruxelles, chiar daca o sa-mi spuneti ca n-avem Van Gogh sau Breugel, sau, mai ales, Magritte in care Bruxelles-ul exceleaza. Ce sa faci? Dupa cum am mai scris, nu s-a pus inca problema de a se da macar 5% din ce s-a furat ca sa se imbogateasca colectiile nationale (cu 150 de milioane s-ar putea cumpara cateva panze bune). La bucuresti sunt insa capodopere universale, precum si o semnificativa colectie de Victor Brauner (cred ca cea mai mare dintr-un muzeu).
La Iasi este un Rubens si un Verochio (daca-mi amintesc bine).
In orice caz, sunt suficienti pictori de scoala romaneasca aproape peste tot. Curentele, mai ales cele din ultimii 150 de ani pot fi studiate si asa.
Nu mai vorbesc de minunata colectie de arta medievala de la Bucuresti unde poti realmente invata multe. Sau de manastirile din nord unde a fost creat "Bizantul dupa Bizant" asa cum a intrat el in cartile de istoria artei. Dar nu-i asta problema. Oare cati dintre profesorii diriginti pot face acest gen de educatie? Ascultatorii de manele sunt din pacate uniform distribuiti in populatie.
Imi aduc aminte de o discutie pe care am purtat-o cu studentii de la UMF in 1998 atunci cand ei incercau sa ma convinga de valoarea militanto-filozofica a BUG Mafia (adevarul este ca "zi-le Loredana" sau "ridica-mi-o la cer" sunt concepte filozofice pregnante, mai ales acum in perioada pre-electorala). Incerccam sa-i fac sa asculte macat Pink Floyd sau Jethro Tull, daca nu Mozart sau Bach. Mi-au spus ca-s batran si asta m-a deconcertat intr-asa un hal ca m-am lasat pagubas.
Pe de alta parte, nu cred ca mai sunt la varsta la care sa organizez auditii muzicale. Am ajus in stadiul in care consider muzica sau cititul ca pe niste aspecte intime din viata mea.
Asta nu inseamna ca n-ar fi cai de acces. Cred insa cu tarie ca fiecare trebuie sa faca ceea ce-i treaba lui. Deschiderea accesului spre cultura mare este apanajul profesorilor de liceu. Asa cum universitarii ar trebui sa le deschida interlocutorilor studenti apetitul spre gandire libera, dragostea de stiinta si de meserie, respectul pentru lucrul bine facut. Ma tem ca asa cum arata universitatile, sunt domenii in Romania in care invatamantul superior siluieste personalitatea individului, descalificandu-l inca din stadiul de formare. Asta-i prioritatea noastra. Nu credeti?

Iar auditiile: cred ca trebuie sa-i lasam pe studenti sa faca auditii pentru colegii lor. E mai bine. Ei vor sti sa descopere caile de penetrare mai bine decat noi.
Nu ma pot abtine sa nu va povestesc in context despre Lambarena. Ati auzit de ea? Lambarene este localitatea in Gabon unde a locuit si a facut apostolat marele doctor Schweitzer. Acolo se afla si mormantul dar si diploma de premiu Nobel pentru pace.
Niste studenti gabonezi incercand sa faca muzica lui Bach (despre care Schweitzer, organist, scrisese tratate) accesibila pentru africani  au realizat o compilatie superinteresanta (evident, impreuna cu muzicieni consacrati-stiu insa ca au fost studenti, deoarece studentul in teza din laboratorul unde lucram participase la Lambarena). Au mixat Bach cu muzica africana. O sa spuneti ca-i kitsch. Ascultati intai Pasiunea dupa Matei cu ritm de tam-tam si mai vorbim dupa aceea. Ce vreau sa spun: sunt convins ca daca s-ar gasi vreo statie de radio care sa transmita discul, procentul de ascultatori ai lui JSB s-ar imbunatati semnificativ.
Pe bune. Cautati Lambarena. Se gaseste in toate marile magazine de discuri din lumea asta. O sa aveti o surpriza colosala.
C
Back to top
 
 
IP Logged
 
mad_med
Junior Member
**
Offline


Iasi, cuibusor de nebunii

Posts: 85
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #14 - Oct 12th, 2004 at 3:15pm
 
Revenind la una din ideile exprimate aici, nici eu nu cred ca muzeele traiesc doar din banii obtinuti din vanzarea biletelor. Dar in acelasi timp, ma intreb daca e sanatoasa aceasta chestie, in care directorul si angajatii se gandesc ca orice ar fi, banii de salarii de la Consiliul Judetean vin ei, ca nu risca sa aiba scandaluri in presa cum ca nu ar sprijini cultura, astfel conducerea nemaifiind "stimulata" sa gaseasca moduri de a atrage vizitatorii. Nemaipunand la socoteala atitudinea unora dintre muzeografi, care sunt deranjati ca ai indraznit sa intri in muzeul "lor", intrerupandu-si astfel siesta.

Am mai observat o chestiune cel putin ciudata, care, prin extensie, se poate spune ca e aplicata si in cazul culturii. Anume, cei care sunt implicati in organizatiile studentesti manifesta un soi de superioritate fata de ceilalti studenti, care nu sunt atat de familiarizati cu unele aspecte. Acelasi lucru l-am observat si la unii din studentii care frecventeaza teatrul, opera, filarmonica. Un aer de superioritate (pe undeva justificat), dar care la intrebari despre programul viitor, preturi ale biletelor, posibile largiri ale grupului ce frecventeaza acele locuri, raspund extrem de evaziv, uneori neraspunzand deloc. Inteleg ca este vorba de dorinta un pic egoista de a pastra acea lume pentru tine. Dar si aceasta atitudine il duce pe cel "neantrenat" la concluzia ca decat ca ala, mai bine deloc.

Poate nu am fost prea explicit. Daca e nevoie, o sa revin.

Sebastian Manoleasa
student UMF Iasi (Torino)

PS: Imi cer scuze ca nu m-am semnat pana acum pe acest thread. A fost o simpla scapare.
Back to top
 

Mai e mult pana departe... chiar, mai e mult?
 
IP Logged
 
Observator
Junior Member
**
Offline



Posts: 80
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #15 - Oct 12th, 2004 at 5:51pm
 
capetrei wrote on Oct 12th, 2004 at 3:14pm:
Sa duci copiii la muzeu ca sa invete ce-i pictura sau arta in general este o idee pe care se pare ca numai occidentalii stiu s-o aplice.
O sa spuneti ca una-i sa inveti pictura la Louvre sau Prado si alta-i s-o inveti la Iasi sau Bucuresti. Ceea ce nu-i adevarat. Colectia de la Bucuresti este destul de remarcabila. As pune-o pe acelasi plan cu cea de la Bruxelles, chiar daca o sa-mi spuneti ca n-avem Van Gogh sau Breugel, sau, mai ales, Magritte in care Bruxelles-ul exceleaza. Ce sa faci? Dupa cum am mai scris, nu s-a pus inca problema de a se da macar 5% din ce s-a furat ca sa se imbogateasca colectiile nationale (cu 150 de milioane s-ar putea cumpara cateva panze bune). La bucuresti sunt insa capodopere universale, precum si o semnificativa colectie de Victor Brauner (cred ca cea mai mare dintr-un muzeu).
La Iasi este un Rubens si un Verochio (daca-mi amintesc bine).


Cristi

Cred ca pentru un copil de 5-10 ani conteaza mai putin valoarea artistica a tabloului (excluzind, bineinteles kisch-urile din piata !) pe care, oricum, înca nu o poate aprecia prin propriile forte. Pentru a nu fi inteles gresit, vreau sa spun ca, indiferent de marimea muzeului si de valoarea baneasca a operelor, putem intotdeauna gasi un tablou care sa merite efortul de al prezenta copiilor. Ceea ce cred ca este mai important e modul in care il calauzesti pentru a descoperi singur frumusetea tabloului, ideile artistului, tehnica sa. Marii artisti ii vor putea descoperi si dupa aceea, singuri sau calauziti din nou ...

Cred ca este gresit sa ne limitam doar la arta. Armonia si frumusetea pot fi regasite si domeniu stiintei si tehnicii. In mod sigur ai vizitat "Cité des sciences" de la Villette ! Mi-e mi-a facut o impresie extraordinara !

capetrei wrote on Oct 12th, 2004 at 3:14pm:
Niste studenti gabonezi incercand sa faca muzica lui Bach (despre care Schweitzer, organist, scrisese tratate) accesibila pentru africani  au realizat o compilatie superinteresanta (evident, impreuna cu muzicieni consacrati-stiu insa ca au fost studenti, deoarece studentul in teza din laboratorul unde lucram participase la Lambarena). Au mixat Bach cu muzica africana. O sa spuneti ca-i kitsch. Ascultati intai Pasiunea dupa Matei cu ritm de tam-tam si mai vorbim dupa aceea. Ce vreau sa spun: sunt convins ca daca s-ar gasi vreo statie de radio care sa transmita discul, procentul de ascultatori ai lui JSB s-ar imbunatati semnificativ.


E o chestie de gust. L-am ascultat si pe mine nu m-a impresionat ! Care este diferenta fata de interpretarile James Last, Zamfir, sintetizator, etc. ? Exotismul ?

Repet, este o chestie de gust si, poate, eu nu-l am educat in aceasta directie !

Observator
Back to top
 

Observator
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #16 - Oct 12th, 2004 at 7:45pm
 
Observator wrote on Oct 12th, 2004 at 5:51pm:
Cred ca pentru un copil de 5-10 ani conteaza mai putin valoarea artistica a tabloului (excluzind, bineinteles kisch-urile din piata !) pe care, oricum, înca nu o poate aprecia prin propriile forte. Pentru a nu fi inteles gresit, vreau sa spun ca, indiferent de marimea muzeului si de valoarea baneasca a operelor, putem intotdeauna gasi un tablou care sa merite efortul de al prezenta copiilor. Ceea ce cred ca este mai important e modul in care il calauzesti pentru a descoperi singur frumusetea tabloului, ideile artistului, tehnica sa. Marii artisti ii vor putea descoperi si dupa aceea, singuri sau calauziti din nou ...


Evident, asta voiam sa spun si eu. Locuri exista. Daca ma refer doar la complexul muzeistic din Iasi (si aici sunt convins ca de fapt ma refer la numeroase locuri din tara) exista o extraordinara colectie de etnografie. Si din asta se poate invata frumosul. Dar ajungem la aceeasi situatie. Cine s-o faca? Pot sa va dau si exemplul contrar. Am vizitat Metropolitan Museum of Art unde sunt intr-adevar capodopere pe metru patrat cam cati hoti or fi prin PSD. Acolo o profesoara tampa le explica la copii ca Boticelli era genial pentru ca in tablou erau nu stiu cate barne la o casa. O sa spuneti ca-i altceva sa poti vedea Vermeer decat Luchian. Nu stiu. Esenta artei este capacitatea de a te impresiona, indiferent de la ce vine. Nu stiu ce parere aveti despre Tuculescu. Eu personal il prefer lui Picasso. Evident, este o chestiune de gust. Dar, inca odata, am avut sansa extraordinara de a avea de cealalta parte a catedrei de la Neguzzi niste oameni exceptionali plini de har si bunavoita.

Observator wrote on Oct 12th, 2004 at 5:51pm:
Cred ca este gresit sa ne limitam doar la arta. Armonia si frumusetea pot fi regasite si domeniu stiintei si tehnicii. In mod sigur ai vizitat "Cité des sciences" de la Villette ! Mi-e mi-a facut o impresie extraordinara !

Nu stiu ce sa zic. Este probabil ca si aici ne miscam tot in sfera gustului. Daca este sa ne referim strict la termen, cultura inseamna si stiinta si tehnica. Nu mi-as fi imaginat vreodata, dar muzeul aerului si spatiului de la Washington m-a impresionat profund. A fost unul din momentele cand am avut realmente senzatia ca apartin unei specii privilegiate (ma refer la homo sapiens). Totusi, la 200 de metri am vizitat colectia de arta africana si am avut o alta traire. Pe care am preferat-o.
Cred ca diferenta majora intre artisti si oamenii de stiinta este ca, in timp ce ambele categorii produc cultura, primii trebuie sa-si arda starile pentru ca sa produca, in timp ce acei din urma trebuie sa rationeze in spirit cartezian. Unii se adreseaza ssufletului, ceilalti spiritului. Poate ca segregarea mea este schematica, dar cred, utila.


Observator wrote on Oct 12th, 2004 at 5:51pm:
E o chestie de gust. L-am ascultat si pe mine nu m-a impresionat ! Care este diferenta fata de interpretarile James Last, Zamfir, sintetizator, etc. ? Exotismul ?

Repet, este o chestie de gust si, poate, eu nu-l am educat in aceasta directie !

Observator

Evident ca fiecare percepe muzica asa dupa cum ii suna. Cred ca diferenta dintre James Last, sintetizatoare si Lambarena sta in originalitate. Am avut ocazia sa ascult polifonii pigmee in sate la lumina focului. Nu se poate spune ca sunt imitatii, pentru simplul motiv ca sunt absolut unice. Cred ca este un mare pacat ca muzica africana este relativ putin cunoscuta. Un artist ca Ali Farka Toure, care sta in satul lui din Mali si primeste pe Ray Cooder sau pe Sting pentru ca sa cante impreuna este fenomenal. Unele din pasajele sale muzicale sunt geniale. Dar repet, e o chestiune de gust. 

In fine. Am ajuns sa sporovaim despre subiect putin cam prea mult. Dar, ca de obicei, este un subiect pe marginea caruia putem s-o facem. Ma iertati ca nu ma pot opri sa ma refer la Faustusul lui Thomas Mann: "Am impresia ca se vorbeste o idee cam prea mult despre cultura in epoca noastra, pentru a fi intr-adevar o epoca de cultura.  Perioade in care termenul nu era cunoscut, intuit, dezbatut, erau intr-adevar epoci de cultura mare. Ingenuitate si revelatie. Sunt atributele culturii. Altfel, vorbim despre cultura, dar ea nu exista." Imi cer scuze c-am citat din memorie, si deci aproximativ. Cred insa c-am pastrat sensul.

Cristian
Back to top
 
 
IP Logged
 
Sergiu Pol
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #17 - Oct 13th, 2004 at 12:07pm
 
Am ramas in urma cu cititul pe FAR ca mai tre sa merg si pe la scoala. Acum cica facem laborator. Sunt eu si cu o colega. Amandoi citim pe FAR iar proful butoneaza ceva, fara vreo legatura cu laboratorul. Restul lumii a plecat ca orcium nu se face nimic acum si nici dupa (avem curs tot cu omul asta). De ce sa ne stresam ca doar e numai a doua saptamana?!

Pana acum juma de ora era in fata geamului un tractor dintr-ala care batuceste piatra. A renunta si ala. E liniste. Pot sa citesc si pot sa ma gandesc la ce e cult si ocult.

Cultura cred ca e limitata. In aparenta prin cultura ti se deschide o intrega lume, mai bine zis un nou univers. Ti se trezesc laturi inactive ale personalitaii si esti cu totul alt om. Dar ce face cultra asta (arta, stiinta, etc.). Eu cred ca iti trezesc o placere, o fericire. Aici cred ca se reduce totul, la cautarea fericirii. Astfel fiecare o gaseste sub diferite forme, in conformitate cu nivelului psihologic. Unii gasesc fericirea in bere, altii in manele, si mai multi in femei. Putin gasesc fericirea in muzica clasica si pictura. La fel o gasesc unii in credinta oarba (pendicostali, ortodocsi, catolici, ect. dar NU budisti).

E scurt mesajil ca nu as avea mai mult de zis decat sa imbrobodesc pe marginea acestei idei.

Eu asa vad lucrurile, voi ce ziceti?
Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #18 - Oct 13th, 2004 at 1:33pm
 
Ce bine de tine Sergiule, pentru ca ai parte de liniste.
In fata facultatii noastre, dl Tiriac se pregateste sa deschida un salon auto. Muzici, boxe, sute de watti...macar bine ca nu au pus manele. Ne indignam cand la UBB s-a organizat festivalul vinului, odata cu deschiderea anului universitar. Iata ca a venit randul UTI. De fapt numai facultatea noastra este expusa vacarmului, pentru ca e plasata la "drumul mare" unde "nu mai apare nici un haiduc".

In acest moment mi-as dori sa pot scrie simultan la cel putin trei computere, pentru a putea face fata situatiei. Dar vorba lui Nea Marin: trebuie sa fim constienti de faptul ca nu putem face absolut tot ce ne-am dori (acesta este unul dintre putinele adevaruri pe care le-a lansat in primele doua mesaje!  sic !). Era cat pe ce sa ma pacaleasca cu primul mesaj si sa-i sar in beregata. Din pacate timpul nu-mi da ragazul sa-i demolez teoriile.
Asta nu inseamna insa ca nu o pot face ceilalti.

Da Sergiule, poti considera cultura ca o cheie de acces catre lumea ideala pe care o visam multi dintre noi. Din pacate unii nu au parte de aceasta revelatie a  "lumi perfecte". De aceea cred ca este de datoria sistemului educational sa-ti deschida macar un gemuletz, catre aceasta lume.

Cornel (Observator) are dreptate. Nu e nevoie de mari muzee si mari colectii, ca sa faci educatie copiilor. Pentru ca este clar ca de acolo trebuie inceput. Cum spunea Nea Marin (un alt adevar micutz) cu cat mai tarziu, cu atat mai greu este accesul la cultura.

E clar ca acest mecanism de culturalizare depinde de entuziasmul dascalilor, pe de o parte si de gradul lor de spiritualizare, pe de alta parte. Dar cum poti sa mai ai entuziasm cand totul in jur se prabuseste. Atunci preferi sa te duci de unul singur in aceasata lume a ta si devii din ce in ce mai egoist nemaifiind dispus sa le arati si altora drumul (ai dreptate Sebastian !).   
Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #19 - Oct 14th, 2004 at 9:14am
 
Ieri seara am vazut la Realitatea TV un reportaj facut de M. Dinescu, intr-o maniera care mi-a dat mult de gandit (chiar pot spune ca am fost de-a dreptul socat). Discutam de cateva zile despre deschiderea unor spatii culturale in universitati, despre necesitatea prezentei copiilor pre-scolari in muzee, despre metodele pe care ar trebui sa le utilizeze dascalii, pentru a trezi interesul tinerilor pentru cultura etc.

Ei bine, reportajul de aseara a prezentat o realitate mai mult decat cruda, care te poate impinge spre disperare. Cu ocazia primei intalniri din Romania a oficialilor NATO,  d-l Dinescu s-a deplasat intr-o comuna uitata de Dumnezeu, undeva aproape de malul Dunarii, intreband oamenii daca stiu ce este NATO, care sunt consecintele integrarii Romaniei in aceasta structura etc. Nu este important faptul ca oamenii habar nu aveau ce este NATO, insa izbitoare era saracia din acel sat. Satul era doar partial electrificat, in multe case copii invatand inca la lampa cu gaz. Puteam vedea in cadru, oameni carand in spinare vreascuri (nici macar carucioare nu aveau) cum faceau probabil si acum 2-300 de ani.
Dar cea mai socanta imagine a fost aceea a unui copil care nu avea decat un singur pantof in picioare, iar pe piciorul descult isi DESENASE cu pixul cel de-al doilea pantof. Vreau sa subliniez faptul ca desi afara era foarte frig, dupa cum se putea vedea din modul in care erau imbracati satenii, majoritatea copiilor vazuti in imagini (si erau foarte multi) nu aveau nici macar ciorapi.

CUM ASIGURA STATUL ROMAN ACCESUL LA EDUCATIE AL COPIILOR DE LA SATE ? Cum sa discuti despre cultura cu oameni flamanzi si care nici macar lumina electrica nu au la inceputul mileniului III ? Romania este intr-adevar pregatita sa se integreze in UE ?

Haideti sa facem o comparatie cu Norvegia:

Raportul arata ca 86% din populatia Norvegiei are studii secundare sau superioare, în timp ce media statelor OECD este de 64%. Doar Elvetia (87%) si Statele Unite (88%) au un nivel educational mai ridicat. Pentru grupa de vârsta 25-34 ani, 94% au cel putin studii secundare, Norvegia situându-se pe primul loc, împreuna cu Japonia, Coreea de Sud, Cehia si Slovacia. În rândul populatiei între 25-64 de ani, 28% din norvegieni au o diploma de învatamânt superior de cel putin 4 ani, în timp ce media OECD este de 15%. 

Parca Cehia si Slovacia tot foste tari comuniste sunt, daca nu ma inseala memoria. Am mai ridicat problema accesului la educatie a tinerilor de la sate si am s-o mai supun discutiei, pana se inroshesc clapele tastaturii ! Oare cand se va inroshi si "obrazul guvernantilor" ?
Prin contrast, dimineata am dat nas in nas in fata Mitropoliei din Iasi, cu o cohorta de tineri bine hraniti si echipati, veseli nevoie mare de parca mergeau la bal si nu la moastele Sf. Parascheva, in mijlocul carora trona W.C. Tudor. Dupa numai 500 metri, mi-a fost inghesuit in mana un afis cu targul TIRIAC AUTO, prin care eram invitat sa particip "la o demonstartie unica de stil si tehnologie", unde pot cumpara pe loc un MERCEDES-BENZ, sau CRYSLER, sau JAGUAR, sau LAND ROVER, sau JEEP....

Eu aveam insa bine infipta in memorie imaginea unui pantof desenat cu pixul, pe piciorul gol al unui copil. Si cu siguranta ca aceasta imagine ma va urmari multa vreme.
Back to top
 
 
IP Logged
 
mad_med
Junior Member
**
Offline


Iasi, cuibusor de nebunii

Posts: 85
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #20 - Oct 14th, 2004 at 10:00am
 
Pai sa ziceti mersi ca a avut guvernul grija sa aiba pixul cu care si-a desenat pantoful...

Lasand gluma la o parte, tot ce pot observa in acesti ani (4 sau chiar mai multi) e ca s-a incercat si s-a si reusit in mare masura sa se inlocuiasca esenta culturii si a educatiei cu paine (vezi Cornu si laptele, caiete gratis, microbuzele scolare care nu porneau din curtea fabricii) si circ (mai e nevoie sa detaliez?).

In ceea ce priveste Sarbatorile Iasiului si Sf. Paraschieva, din pacate au fost transformate in balci si prilej de campanie electorala. Imi aduc aminte de anul trecut, cand pe aceeasi strada unde se afla Catedrala (si sfintele moaste) era un fum de mici si hamsie de nu te vedeai om cu om, fum care se oprea la vreo 50 de metri de poarta Catedralei. Desigur, o sa mi se spuna ca sunt prea elitist si ca nu inteleg nevoile poporului.

Azi, in Iasi, e sarbatoare. A cui, pentru cine, cum?... nu se mai stie. Sau poate nu mai vreau sa stiu.

Sebastian
Back to top
 

Mai e mult pana departe... chiar, mai e mult?
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #21 - Oct 16th, 2004 at 8:27am
 
Nea Marine,

Iata ca am gasit o mica bresa in spirala timpului si incerc sa-ti demolez in continuare ideile lansate la inceputul acestei dezbateri.


IPOTEZA SPATIULUI CULTURAL EXCLUS

As dori sa dezvolt ideea lansata de d-l Patapievici in articolul « Manifest », referitoare la conceptul de « cultura publica ». In opinia mea, acest concept nu reprezinta altceva decat o noua dimensiune pe care a capatat-o termenul de « cultura generala ». Nu este vorba doar de o problema legata de denumirea in sine a termenuluilui, ci de o diferenta de viziune. In evolutia sa, societatea este obligata sa redefineasca la anumite intervale te timp o serie de termeni, in acord cu modul in care se deplaseaza granitele procesului de cunoastere. Acest lucru este impus de faptul ca sitemul cultural este unul « viu », de tip dinamic, asa cum sunt si societatea, limbajul etc. La fel cum in siinta, anumite teorii si concepte pot fi modificate fundamental in urma unei  descoperiri si in interiorul spatiului cultural exista momente in care anumiti termeni trebuie revizuiti si poate redefiniti. D-l Patapievici ii indemna pe « stiintifici » sa se aplece catre cultura generala, pentru a fi posibila generarea puntilor necesare formarii unei culturi publice. Eu as spune ca este obligatoriu ca si « umanistii » sa se aplece catre stiintele exacte, pentru ca procesul de formare al culturii publice sa poata fi complet. Nu cred ca in acest moment putem spune despre un individ ca are « cultura generala », fara ca acesta sa detina o cantitate minima de informatie de tip stiintific (existenta conceptelor de materie neagra si energie negra - responsabila de evolutia si dezvoltarea Universului, elemente de teoria relativititatii si teoria haosului, teoria fractalilor, noile teorii ale informatiei moleculare si programarii chimice, viziunea energetica asupra lumii etc.).
Desigur ca vom fi tentati sa spunem ca au existat pana acum o sumedenie de mari oameni de cultura, care nu au avut habar despre toate aceste « detalii stiintifice ». Este foarte adevarat, insa la fel ca si in stiinta, a produce cultura in momentul de fata este cu mult mai complicat decat acum 100 sau 1000 de ani. De ce se intampla acest lucru ? Am citit la un moment dat un articol despre evolutia cinematografiei, in care se sublinia ideea ca fiecare film este intr-o mai mica sau mai mare masura, o suma a tuturor filmelor produse pana in acel moment. Cred ca aceasta idee poate fi extinsa cu unele restrictii, la nivelul intregului spatiu cultural. De ce sa nu acceptam spre exemplu ideea, ca o pictura ar trebui sa fie o « suma » a tuturor experientelor acumulate de pictori pana in acel moment ? De ce nu poate fi considerata o carte ca o suma (macar partiala) a ideilor emise de-a lungul timpului de catre scriitori ?  
In chimie exista o « teorie a volumului exclus », conform careia, intr-un sistem tridimensional aflat in regim dinamic, o celula elementara nu poate fi ocupata simultan de catre doi atomi. Aceasta teorie ajuta la explicarea modului in care evolueaza sistemul analizat (din punct de vedere al pozitiilor relative ale atomilor) atunci cand acesta este supus influentei unor factori externi (forte mecanice, campuri electrice, modificari de temperatura, presiune etc.)
Cred ca aceasta teorie a volumului exclus se poate aplica intr-o forma putin diferita si spatiului cultural. Cei care au produs primii cultura au avut la dispozitie un spatiu imens de miscare, care treptat a inceput sa se reduca. Cine mai este interesat azi de un artist modern care picteaza in maniera flamanda ? Sau ca sa imping lucrurile mai departe, de un artist care ar desena animale pe peretii pesterilor ? Pentru a putea trezi interesul semenilor la acest inceput de mileniu, un artist trebuie sa tina cont de existenta « volumelor excluse », a spatiilor culturale ocupate deja de altii, de-a lungul timpului. De aceea formarea si dezvoltarea artistului trebuie sa tina cont de toate cele trei (sau poate mai multe) dimensiuni ale spatiului cultural. Incercarea de a ocupa pe orizontala celule elementare libere, va fi sortita de cele mai multe ori esecului. De aceea artistul modern trebuie sa se desprinda de tipare si sa evolueze din punct de vedere conceptual si nu sa se limiteze in aplicarea unor "retete", de mult prafuite. Celulele elementare situate pe nivelurile inferioare ale spatiului cultural sunt deja ocupate. Artistul trebuie sa caute noi dimensiuni, aflate la alte niveluri ale labirintului spiritual. Nu poti insa accede de la un etaj inferior al labirintului la unul superior, fara ca sa inglobezi o « cantitate critica » de informatie, care nu mai este suficient sa vina doar din zona umanista. Domeniul stiintelor exacte te ajuta sa-ti structurezi sistemul de gandire intr-o cu totul alta maniera, decat cel umanist. Aici poate fi cheia dobandirii unei a treia (sau de ce nu a patra ?) dimensiuni artistice. Acesta cred ca ar trebui sa fie modelul artistului modern. Desigur ca exista si indivizi geniali, care din motive necunoscute inca, se pot deplasa pe verticala labirintului, cu o viteza mult mai mare decat un om obisnuit. Insa geniile apar doar odata la cateva zeci, poate chiar o suta de ani. In restul timpului, oamenii obisnuiti trebuie sa-si gaseasca singuri drumul catre livezile cu zarzari infloriti.
Back to top
« Last Edit: Oct 17th, 2004 at 11:08am by N/A »  
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #22 - Oct 16th, 2004 at 5:54pm
 
Quote:
Cred ca aceasta teorie a volumului exclus se poate aplica foarte bine si la spatiul cultural. Cei care au produs primii cultura au avut la dispozitie un camp imens, care treptat a inceput sa se reduca. Cine mai este interesat azi de un artist care picteaza in maniera flamanda ? Sau ca sa imping lucrurile mai departe, de un artist care deseneaza animale pe peretii pesterilor ?

Nu sunt de acord (desi se pare ca raspund in numele lui Nea Marin).

Cei care au descoprit pictura aveau un spatiu imens de pictat, dar nu dispuneau de mijloacele tehnice. Renasterea italiana s-a facut in Tempera pentru ca nu era inventat inca de Van Eyck uleiul pe panza. Apoi, ei au trebuit cu totii sa faca inovatii. Pe vremea aia fiecare isi prepara culorile porning de la ingrediente originare. Ori toate astea au insemnaat acumulari. Problema nu este de a picta flamand (au facut-o in secolele 19 si 20 VanGogh si Vlamick), ci de a gasi noi cai de expresie care sa se adreseze contemporanilor.
Eforturile sunt vizibile la pictorii cei mari care inoveaza (va amintiti de experimentele cu imagini ascunse in picturile lui Dali - Toreadorul halucinogen, sau de experimentele de pictura tridimensionala ale aceluiasi).

Cred ca formele de expresie s-au diversificat substantial fata de secolul 15 cand o generatie de exceptie era "condamnata" in principal la pictura religioasa. Evident, contemporan fiind este poate mai dificil sa discerni ce este teribilism in arta si ce este arta mare. M-as incumeta sa spun ca in ultimii 50 de ani am vazut vreo 3 pictori mari: Francis Bacon, Basquiat si Warlhol. Cineva ma poate contrazice si adauga. Dupa cum am scris mai sus, este o chestiune de gust. Risc sa devin polemic daca cineva o sa-mi spuna ca Pollock este pictor si nu stropitor pe panze.
Insa dincolo de orice, este rolul artistului sa gaseasca adevarate cai de exprimare. Ori acestea s-au dezvoltat spectaculos in ultima suta de ani.
Stiu ca este o schimbare de directie radicala, dar cred ca acelasi lucru se poate spune si despre stiinta. La batranete, Kock spunea cu modestie ca a avut norocul sa calce in stiinte pe campuri de aur. Evident, avea dreptate. Impreuna cu fratele sau in ale stiintei care ne-a invatat ca norocul ii ajuta pe cei pregatiti (Pasteur), se uitau in microscop si mai descopereau un germene. Oare sa insemne asta ca au inchis capitolul. Dimpotriva. Au creat pe termen lung locuri de munca mai multe decat guvernul Nastase in toate perioadele de guvernare. De ce? Pentru ca ne-au invatat sa privim lumea altfel. A fost o lectie cu adevarat mare.
cristian
Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: IDEI IN DIALOG
Reply #23 - Oct 21st, 2004 at 12:40pm
 
Cristi,

Da fapt nu suntem in contradictie de idei. Poate sunt vinovat ca nu am explicat suficient ideea de "spatiu cultural exclus". Nu am vazut lucrurile exact in maniera in care este aplicata teoria in chimie. Am vrut sa ma refer de fapt la un "volum cultural" hai sa-i zicem "elementar" care surpinde un curent, o perioada etc. Reluarea unui astfel de curent mai tarziu, fara a-i gasi o noua dimensiune artistica, va avea sanse mici de a starni interesul.
Daca revin la exemplul picturii flamande si separam doar aspectul tehnicii "fotografice" de redare a imaginilor, aceeasi precizie fotografica o putem regasi chiar si la Dali, dar ce diferenta enorma de conceptie. Daca n-ar fi gasit acea dimensiune suprarealista, oare cum ar fi aratat pictura sa ? Multi dintre privitori sunt tentati sa afirme atunci cand se uita la un tablou de-al sau: "Ce nebunie !"
Si ce superb pune Dali insusi aceasta problema: "Singura diferenta dintre mine si un nebun e ca eu nu sunt nebun !" Ca sa urmeze apoi: "Singura diferenta dintre mine si suprarealisti este ca eu sunt suprarealist". Dali ramane probabil cel mai credincios suprarealist, singurul adevarat. A incerca sa creezi exact in maniera lui Dali ar fi o sinucidere.
Cam asta voiam sa spun cu "spatiul cultural exclus".


Back to top
 
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: IDEI IN DIALOG
Reply #24 - Oct 21st, 2004 at 4:26pm
 
Nicolae,
Evident ca nu suntem in contradictie de idei. Incercam fiecare sa explicam acelasi lucru in mod diferit.

Ideea de spatiu cultural exclus nu poate fi totusi aplicata in orice situatie. Manieristii au lasat totusi o opera acceptabila.
Pe de alta parte, a spune ca nu poti relua in domeniul tau ceea ce au mai facut altii insemna sa minimalizezi rezultatele a 95% din oamenii de stiinta romani. Cam asta sunt de fapt mare parte din revistele noastre: un gen de culegere de probleme vechi in forma noua.
Trecind insa peste acest gen de ironii (cam dureroase totusi), as vrea sa fac doua remarci:
-si eu cred ca dali nu era nebun. Totusi, cu riscul de a scandaliza pe multa lume, cred de asemenea ca era un escroc genial. Sunt numerosi suprarealisti adevarati care sunt mai  suprarealisti decat Dali. Suprarealistul meu preferat este Maigritte. In tablourile lui gasesti mesaje fara artificii.
Nu-i mai putin adevarat ca Dali are un nu stiu ce care te misca. Pana la o limita. Unul din visurile mele a fost sa ajung vreodata sa vizitez muzeul Dali de la St Petersburg in Florida. Este cea mai mare colectie. Am fost putin dezamagit. Intr-un muzeu in care-l vezi pe Dali alaturi de altii, pictura lui te atrage magnetic. Intr-un loc in care vezi numai Dali ea  oboseste. Uneori obscenitatile sunt excesive.
-exista cineva care picteaza ca Dali: Yves Tangui. De multe ori in muzee picturile lor sunt plasate in muzee in zone apropiate si de multe ori mi s-a intamplat sa-i confund intre ei. Evident, asta nu inseamna decat ca atunci cand cineva gaseste filonul de aur va fi intotdeauna altcineva prin  preajma. In cazul lui Brancusi, acel cineva a fost Arp.

Oricum, sunt oricand gata sa continui discutia asta.

Cu prietenie
Cristi
Back to top
« Last Edit: Oct 22nd, 2004 at 12:51pm by capetrei »  
 
IP Logged
 
Pages: 1 2 3 ... 23
(Moderators: AlexA, , Eugen Stamate)