Welcome, Guest. Please Login or Register
YaBB - Yet another Bulletin Board
 
We've upgraded to YaBB 2!


Pages: 1 2 3 ... 8
Cum ne practicam meseria? (Read 34734 times)
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Cum ne practicam meseria?
Dec 30th, 2004 at 6:32pm
 
M-am tot gandit daca-i oportun sa propun acest topic si pana la urma mi-am zis ca merita incercata o discutie asupra unui astfel de subiect.

Elev de liceu fiind, m-a marcat decisiv un roman al lui S. Lewis, numit "Martin Arrowsmith".

Eroul, un tanar microbiolog american, avid a-si publica rapid rezultatele, e oprit de catre mentorul sau, pe nume Gottlieb, profu', adica, s-o faca. I se recomanda acribie dusa la maximum, rabdare, verificari repetate etc. Si, aici e tragedia, dupa ce-o face, dupa ce intarzie cu publicarea, descopera ca altcineva, anume d'Herelle, i-o luase inainte.

Si ca sa revenim la noi, la situatia noastra: care va sunt exigentele proprii legate de practicarea stiintei?

Cum aplicati exigentele astea presiunea nefastului (dupa parerea mea) "publish or perish"? Cum anume va hotarati sa publicati o lucrare?

N-am un alt cadou mai bun de facut acum, la sfarsit de an.
La multi ani tuturor,

Nea Marin







Back to top
 
 
IP Logged
 
Eugen_Brailoiu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 909
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #1 - Dec 30th, 2004 at 10:39pm
 
Marian_Deaconescu wrote on Dec 30th, 2004 at 6:32pm:
M-am tot gandit daca-i oportun sa propun acest topic si pana la urma mi-am zis ca merita incercata o discutie asupra unui astfel de subiect.

Elev de liceu fiind, m-a marcat decisiv un roman al lui S. Lewis, numit "Martin Arrowsmith".

Eroul, un tanar microbiolog american, avid a-si publica rapid rezultatele, e oprit de catre mentorul sau, pe nume Gottlieb, profu', adica, s-o faca. I se recomanda acribie dusa la maximum, rabdare, verificari repetate etc. Si, aici e tragedia, dupa ce-o face, dupa ce intarzie cu publicarea, descopera ca altcineva, anume d'Herelle, i-o luase inainte.

Si ca sa revenim la noi, la situatia noastra: care va sunt exigentele proprii legate de practicarea stiintei?

Cum aplicati exigentele astea presiunea nefastului (dupa parerea mea) "publish or perish"? Cum anume va hotarati sa publicati o lucrare?

N-am un alt cadou mai bun de facut acum, la sfarsit de an.
La multi ani tuturor,

Nea Marin


Nea Marine,

Ma bucur nespus ca ai adus in discutie acest subiect. Pot spune "gand la gand cu bucurie". Mai mult, ma bucura faptul ca ai ales un exemplu din lumea bio-medicalului.

Nu cred ca exista controversa intre "publish or perish" si "grabiti-va incet". Spun asta deoarece cred ca toti, cei ce suntem atasati lumii academice, avem suficienta minte sa nu ne credem detinatorii adevarului absolut si singurii "destepti" pe lumea asta. Oricare dintre noi stie ca o anumita idee, pe care persona respectiva o poate considera geniala, ii poate trece prin cap si unui competitor.

Nea Marine, acum intru "in contrast with you". Spuneai la un moment dat ca toate chestiile astea pot fi facute si "la pescuit". Te rog crede-ma, sunt un mare amator de pescuit. Dar aici este vorba de cat de repede poti sa aduci evidente stiintifice ca ai dreptate. Ori asta inseamna fara vacante, fara week-enduri, intr-un cuvant o munca de sisif. Iar daca "Sisifii" competitori muncesc mai mult, in mod cert ai pierdut.

Mai mult, pierderea unei prioritati nu cred ca trebuie sa constituie o drama. O drama este daca ai doar o singura idee; atunci sigur nu esti dedicat stiintei si lumii academice.

Al tau si al tuturor cititorilor,

Eugen (B)

P.S. Nea Marine, sa fiu mai clar, stiinta este o arta. Ca toate artele inseamna "1% inspiratie si 99% transpiratie", adica munca.


Back to top
 
 
IP Logged
 
inginerul
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #2 - Dec 31st, 2004 at 6:51am
 
La multi ani tuturor!

Despre cum imi practic meseria mai incolo: chiar azi in 31 nu prea pot decit: am publicat si gunoi.
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #3 - Mar 13th, 2005 at 9:24am
 
Tin mult reinvii mortu' asta de la groapa, asa ca revin.

Ati auzit, cu totzii, despre Istoria Stiintei, despre Filosofia Stiintei. Sunt domenii bine definite ale Filosofiei, domenii ilustrate destul de bine in Vest, exista departamente din astea la marile universitati.

Sunt domenii practicate, de cele mai multe ori, de catre persoane care *nu practica stiinta* si care, desi sunt supuse unor cursuri de stiinta-n facultate, scriu despre aceste subiecte din punctul de vedere al stiintelor umaniste. Stie toata lumea ca cele mai bune lucrari de filosofie a stiintei au fost produse de catre oameni de stiinta (imi repugna termenu', dar asta e).

Ei bine, nu-i nimic rau in asta, e bine sa ne vedem imaginea oglindita-n ochii publicului "general".

Cum o sumedenie de probleme specific romanesti au fost dezbatute aici, cum problematica pare a fi fara limite,
m-am gandit ca ar fi fain sa se instituie un nou domeniu, anume cel al Deontologiei Stiintei (sau cercetarii, cum vreti sa-i spuneti).

Fiind eu interesat de-o viata de problema asta (nu poti sa nu fii cand ai de indrumat tineri la inceput de drum), am ramas surprins de relativa seceta de materiale. E drept, poate ca n-am parcurs eu toata literatura (cum as fi putut?). Fapt e ca n-am auzit de o catedra la o facultate de filosofie sau de stiinta care sa fie dedicata problemelor astora (am asadar dreptul de autor pentru idee, ca sa glumesc si sa parodiez pe cineva care scria mai demult aici de dreptul de autor).

Ca atare, cand ma voi intoarce-n Ro, am de gand sa-mi depun dosar pentru un post de prof la facultatea de filosofie din TM. Nu de alta, da' la mate n-am nici o sansa, n-am cartile alea multe. Iar dincolo, le voi spune sa nici nu
se astepte, ca n-au fost inca scrise si ca le voi scrie.

Ce ziceti, lasand gluma la o parte, n-ar fi o idee buna?
Nu stiu daca Romania-si permite asa ceva, e vorba de, eii bine, fonduri. Dar e clar ca absolventi ai acestei specialitati ar putea consilia alocarea de bani publici (sau privati) pentru diverse proiecte.

Critica literara, o stim cu totii. Unde ne e critica stiintifica?
Mie unuia nu mi se pare normal sa scrii douazeci de lucrari (fie ele si ISI), cum vad ca se si face de fapt, "tragand in jos" , sa zicem o constanta (care e presupusa a fi egala , sa zicem, cu 1) de la 34.5 la 2.28. Am dat un exemplu teoretic - desi e foarte real- pentru ca cititorii sa inteleaga despre ce este vorba: e vorba de-a mai taia craca de sub picioarele celor care-si creeaza cariere tocand o singura idee, la nesfarsit, cu rezultate nesemnificative. Si-i vorba de multe, multe alte aspecte, care asteapta sa fie discutate, numa' imaginatia sa te ajute.

Metodele de-a face stiinta ne-onesta sunt multiple si impostura, nemanifesta, drapata-n corectitudine de ordin "tehnic" (adica, adicatelea, autorul "stie" lectia si o aplica) e greu de dovedit. Exact situatia din literatura, Eugen scria mai sus ca stiinta-i o arta. Da, este, ca atare are si ea reguli destul de stranse, ca atare recunosti calitate de la prima vedere (nu, nu din titlu, nu din revista-n care-a fost publicata). Temeiurile acestei calitati trebuie degajate, trebuie facute transparente.

Si acest demers nu trebuie lasat pe mana absolventilor de filosofie, care-au auzit de Einstein din comentariile altora despre Einstein. Demersul asta trebuie facut in mod organizat, pe domenii specifice, de catre specialistii care lucreaza-n acele domenii  (domenii care au logica lor specifica), trebuie facut onestitate maxima si cu acribie, pe scurt, acest demers nu e catusi de putin inferior criticii literare sau de arta de cea mai buna factura.

Hm... Ce-mi trazni azi prin cap.

Toate cele bune,

Nea Marin




Back to top
 
 
IP Logged
 
Eugen_Brailoiu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 909
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #4 - Mar 13th, 2005 at 10:10pm
 
Marian_Deaconescu wrote on Mar 13th, 2005 at 9:24am:
Tin mult reinvii mortu' asta de la groapa, asa ca revin.

Ati auzit, cu totzii, despre Istoria Stiintei, despre Filosofia Stiintei. Sunt domenii bine definite ale Filosofiei, domenii ilustrate destul de bine in Vest, exista departamente din astea la marile universitati.

Sunt domenii practicate, de cele mai multe ori, de catre persoane care *nu practica stiinta* si care, desi sunt supuse unor cursuri de stiinta-n facultate, scriu despre aceste subiecte din punctul de vedere al stiintelor umaniste. Stie toata lumea ca cele mai bune lucrari de filosofie a stiintei au fost produse de catre oameni de stiinta (imi repugna termenu', dar asta e).

Ei bine, nu-i nimic rau in asta, e bine sa ne vedem imaginea oglindita-n ochii publicului "general".

Cum o sumedenie de probleme specific romanesti au fost dezbatute aici, cum problematica pare a fi fara limite,
m-am gandit ca ar fi fain sa se instituie un nou domeniu, anume cel al Deontologiei Stiintei (sau cercetarii, cum vreti sa-i spuneti).

Fiind eu interesat de-o viata de problema asta (nu poti sa nu fii cand ai de indrumat tineri la inceput de drum), am ramas surprins de relativa seceta de materiale. E drept, poate ca n-am parcurs eu toata literatura (cum as fi putut?). Fapt e ca n-am auzit de o catedra la o facultate de filosofie sau de stiinta care sa fie dedicata problemelor astora (am asadar dreptul de autor pentru idee, ca sa glumesc si sa parodiez pe cineva care scria mai demult aici de dreptul de autor).

Ca atare, cand ma voi intoarce-n Ro, am de gand sa-mi depun dosar pentru un post de prof la facultatea de filosofie din TM. Nu de alta, da' la mate n-am nici o sansa, n-am cartile alea multe. Iar dincolo, le voi spune sa nici nu
se astepte, ca n-au fost inca scrise si ca le voi scrie.

Ce ziceti, lasand gluma la o parte, n-ar fi o idee buna?
Nu stiu daca Romania-si permite asa ceva, e vorba de, eii bine, fonduri. Dar e clar ca absolventi ai acestei specialitati ar putea consilia alocarea de bani publici (sau privati) pentru diverse proiecte.

Critica literara, o stim cu totii. Unde ne e critica stiintifica?
Mie unuia nu mi se pare normal sa scrii douazeci de lucrari (fie ele si ISI), cum vad ca se si face de fapt, "tragand in jos" , sa zicem o constanta (care e presupusa a fi egala , sa zicem, cu 1) de la 34.5 la 2.28. Am dat un exemplu teoretic - desi e foarte real- pentru ca cititorii sa inteleaga despre ce este vorba: e vorba de-a mai taia craca de sub picioarele celor care-si creeaza cariere tocand o singura idee, la nesfarsit, cu rezultate nesemnificative. Si-i vorba de multe, multe alte aspecte, care asteapta sa fie discutate, numa' imaginatia sa te ajute.

Metodele de-a face stiinta ne-onesta sunt multiple si impostura, nemanifesta, drapata-n corectitudine de ordin "tehnic" (adica, adicatelea, autorul "stie" lectia si o aplica) e greu de dovedit. Exact situatia din literatura, Eugen scria mai sus ca stiinta-i o arta. Da, este, ca atare are si ea reguli destul de stranse, ca atare recunosti calitate de la prima vedere (nu, nu din titlu, nu din revista-n care-a fost publicata). Temeiurile acestei calitati trebuie degajate, trebuie facute transparente.

Si acest demers nu trebuie lasat pe mana absolventilor de filosofie, care-au auzit de Einstein din comentariile altora despre Einstein. Demersul asta trebuie facut in mod organizat, pe domenii specifice, de catre specialistii care lucreaza-n acele domenii  (domenii care au logica lor specifica), trebuie facut onestitate maxima si cu acribie, pe scurt, acest demers nu e catusi de putin inferior criticii literare sau de arta de cea mai buna factura.

Hm... Ce-mi trazni azi prin cap.

Toate cele bune,

Nea Marin



Nea Marine, cate carti ai publicate in filozofie? Daca n-ai, nu-ti sugerezi sa candidezi pentru un post de profesor in filozofie.

Hai sa-ti spun una buna. La rugamintea unui amic, am avut o convorbire telefonica cu amicul amicului meu. Se plangea de faptul ca are 11 carti scrise si 284 de articole publicate si nu vor sa-l faca profesor. Am ramas, efectiv, blocat. Si l-am intrebat cum de are 284 de articole publicate in medicina bazica. Nu mi-e rusine sa recunosc, nu ma consider un tip destept si am doar 32 de articole publicate in peer review journals. La intrebarea mea, cate articole cotate ISI are sau cate carti publicate in edituri internationale, raspunsul a fost dezamagitor. Mai bine zis, zero. Nea Marine, in mod cert n-ai nici o sansa sa devii profesor universitar in Romania.

Referitor la reviste care scad "de la 34.5 la 2.28", asa cum zicea si Cristi, este importanta "politica" revistei. Depinde de editorial board si co-editori. Daca accepta sa le scada impactul (de fapt nivelul academic), este treaba lor. Unde nu sunt de acord cu Cristi este faptul ca fiind in editorial board nu tii tot felul de tipi care-ti dau OK-ul de publicare pentru tot felul de parascovenii. Normal, daca tii la prestigiul tau.

In ceea ce priveste stiinta, nea Marine, raman la parerea mea ca este o arta.

Eugen (B)




Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #5 - Mar 14th, 2005 at 9:22am
 
Eugen,

vaz ca lumea e interesata: s-a dublat aproape numarul de citiri pe topicul asta.

Vad ca m-ai citit in mod superficial: nu ma refer la scaderea impactului (doar ma stii, ce treaba am eu cu ISI?!) ci la faptul ca multa lume scrie pana la ameteala pe o aceeasi tema (reducand constanta aia, care e de fapt, sa zicem,  ZERO, de la 34.5 la 2.78 intr-o serie interminabila de lucrari care nu aduc nimic nou in mod esential).

Da, da, avem nevoie de critica serioasa a stiintei. "Critica" ce se face acum, prin revistele de semnalare, numa' critica nu e.

sa-ti dau un ezemplu, pentru mine unul fain. Ani in urma, imi vine la recenzie o lucrare a doi autori (nu spui de unde, ca nu conteaza). Plina de greseli grosolane. E adevarat, de doar doua pagini, asa ca mi-e usor sa-i iert.

Am facut, la Zbt Math urmatoarea recenzie: "Lucrarea aceasta da un contraexemplu pentru afirmatia ca numarul de greseli care incap in doua pagini e limitat".

Mie mi s-a parut right on target. Dar aia din RFG m-au prins si m-au prins doar la stadiul de "cap limpede" (vezi bine, era redactata-n termeni de matematica: conjectura, afirmatie, contraexemplu). Mi-a scris insusi sefu', Wegner, ceva de genu': Dom'le, erai gata-gata sa treci; te rog sa nu umbli cu chestii din astea si e mai bine sa insiri toate greselile alea. Te-am verificat, trimitand la altii,  toata lumea e de acord ca ai dreptate, da' hai sa umblam cu manusi. Ceva de jenu' asta. Ceea ce am si facut, cu oarecare scarba.

ce vreau eu sa spui: vreau sa spui ca sunt limitat (din cauza politicii acestor reviste de referate) la a-mi face simtita parerea dupa lungimea recenziei: recenziile mele scurte inseamna ca lucrarea e proasta (pentru mine inseamna: fara semnificatie), alea lungi inseamna ca e de calitate. Aici am ajuns, cu manusile astea si e mare pacat.

Toate cele bune,

Nea Marin

P.S. Mie-mi spui ca n-am sanse? Ce-shti copil?







Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #6 - Mar 14th, 2005 at 2:04pm
 
Nea Marine,

Sunt multe aspecte pe care trebuie sa le iei in considerare cand discuti un astfel de subiect.
Evident ca exigentele de publicare nu pot fi aceleasi pentru la un tanar de 25 de ani si la un "tanar" de 55. Cred ca trebuie sa inveti sa alegi momentul potrivit pentru a da drumul unui articol, avand cat mai multe succese si esecuri. Nu cred ca exista niste reguli prin care sa stabilesti un anumit standard al unei lucrari pe care o pregatesti. Si spun aceasta pentru ca standardul propriu se modifica in fiecare zi, daca procesul de cunoastere evolueaza. Numai daca stai pe loc poti sa stabilesti o anumita "masura" si sa te tii de ea tot restul vietii. 
Cred ca aici este din nou potrivit exemplul labirintului. Trebuie sa inveti "principiile" labirintului si nu doar un anumit drum fix, pe care sa-l memorezi constiincios.
La intrebarile pusa de tine, pot sa-ti raspund cu o alte intrebari. Cum stie un artist cand opera la care lucreaza e gata ? Exista reguli fixe ? Poate impune cineva reguli in materie de creatie ? Pentru ca o lucrare stiintifica ar trebui sa fie si ea o creatie. Depinde unde vrei sa expui opera. Unele lucrari stiintifice sunt echivalentul schitelor pe care le fac artistii pe o fata de masa, pe un servetel sau pe un colt de geam (iti spune ceva numele de John Nash ?). Nu se poate sa faci in viata numai "opere perfecte" (nu discutam cazul geniilor). Mai dai si rateuri, nu neaparat dintr-o rea intentie, ci dintr-o insuficienta cunoastere de moment a unei probleme.
Din esecuri se invata mai mult decat din succese. De aceea eu  sunt adeptul principiului de a incerca sa publici cat mai mult si in reviste cat mai variate. Sunt de acord ca nu trebuie sa te cramponezi de o singura directie de studiu, in intreaga cariera.
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #7 - Mar 14th, 2005 at 5:27pm
 
Nicolae,

poate-ncingem o discutie. Intrebarile tale sunt intrebarile pe care le asteptam. Si, cum scrii, mai sunt multe altele.

Voi incerca sa raspund la intrebarile tale, daca discutia se va adanci si va fi de interes. Sigur ca voi raspunde incercand sa fac mai clar punctul *meu* de vedere. N-am
pretentia ca detin piatra filosofala, sunt insa interesat sa schimb opinii legate de acest subiect.

Pe frontispiciul "Proceedings of American Mathematical Society" (pagina de garda) sunt puse cele trei conditii pe care o lucrare trebuie sa le indeplineasca.

Ele sunt urmatoarele: sa fie noua, sa fie corecta, sa fie semnificativa.

Nu cred ca lumea are mari probleme cu primele doua conditii. Sunt insa probleme cu amandoua. Noutatea e tot mai greu de verificat, in ciuda motoarelor moderne de cautare. A parcurge numai rezumatele din propriul tau domeniu cere multe ore de cautare si poate scapa un rezultat sau altul, caci rezumatele nu sunt exhaustive. A cauta in detaliu presupune sa ai acces la toata colectia de reviste, putine biblioteci au luxul asta si putina lume are timpul de-a o face. Asadar, te poti trezi (in matematica e destul de frecvent) ca regasesti ceva facut inainte. Greselile sunt, as spune, aproape inevitabile, sunt putini matematicieni (cred ca e la fel si-n alte domenii) care sa nu fi pacatuit. Pacatul nu e mortal daca nu se repeta la nesfarsit.

Problema serioasa e relevanta. Dupa parerea mea , "artistul" stie c-a facut un lucru bun cand simte ca lucrarea spune ceva. Mi se va spune ca de fapt absolut toate lucrarile spun ceva. Da, dar unele spun mai mult decat altele.

Cum se masoara relevanta asta? Ajungem imediat la situatia din critica de arta: se masoara cu flerul. Flerul e ceva pe care-l ai sau nu. Daca nu-l ai, il poti cultiva, vine cu experienta, vine dupa ani de zile. Exista insa multa lume fara fler chiar dupa ani de zile de experienta. Cum se obtine acest fler?

Obtii acest fler citind pe maestri. Exemplul pe care-mi place sa-l dau e cel al lui Philip Hall. Intr-o viata, a publicat vreo 35 de lucrari. A scris-o pe prima la inceputul anilor '30, presat fiind de catre cei de la Cambridge sa scrie si el o lucrare, il angajasera aia acolo si el nimic in 4-5 ani.

Ei bine, aproape fiecare din lucrarile lui Hall a facut istorie, a influentat domeniul in care-a fost scrisa. Ai asadar subgrupuri Hall, teoreme de tip Hall-Higman , teorema lui Hall in combinatorica (unul dintre cele  mai citate rezultate ale secolului 20) etc.etc.

Cand Thompson (medalie Fields, 1970) a fost intrebat de unde s-a inspirat, a raspuns: din lucrarile lui Hall de acum 30 de ani.

De ce dau acest exemplu particular? Pentru ca pe de o parte Hall scria doar cand avea ce spune cu adevarat, pe de alta parte pentru a arata care e sursa adevarata a acelui fler pe care trebuie sa-l obtii cumva: a-i citi pe maestri. As spune pe *vechii* maestri.

Asta pentru ca, nu stiu cum se face, cum de e posibil, vechii maestri aveau darul de-a detecta problemele esentiale. Sa fi avut ei mai mult timp de-a "adasta" asupra problemelor? Sa fi fost ei mai inteligenti decat noi, mai
daruiti de natura?

Eu cred ca raspunsul e altundeva: vechii maestri au studiat, fara indoiala, pe vechii *lor* maestri. Era mai usor, nu era atata material de parcurs, te puteai lauda cu o cultura exhaustiva. In ziua de azi, e mai greu.

In ziua de azi, mergi la doctorat si conducatorul iti sugereaza o problema legata de propriile-i interese. Problema tre' sa fie cat de noua, se bat multe echipe pe ea, tu trebuie sa iesi iute pe coverta cu rezultatele. Nu conteaza ca nu-s rezultate decisive -  doar esti tanar, nu? - lumea nu asteapta de la tine sa rupi gura targului si pe urma, a scrie primul despre problema x sau y e ceva, te va cita lumea.

Si lucrurile continua in aceeasi maniera: peste cativa ani, nu mai esti chiar tanar, nu mai esti o promisiune stralucita, esti deja profesionist, trebuie sa confirmi statutul, sa scrii, adica. Si-o faci, adica scrii.

Scrii,  pentru ca daca nu scrii nu obtii postul ala pe care-l doresti sau pierzi postul pe care-l ai. Si anii trec. Si tu scrii. Incepi insa sa visezi la proiectele pe care n-ai avut timp sa le rumegi mai serios. Visezi la lucrarea aia faina si plina de semnificatie, care-o sa intereseze pe mai toata lumea. Lucrare pe care, negresit, o vei scrie cand vei avea timp, adica la pensie!

Scriem atat de mult incat nu mai avem timp sa gandim. Parerea mea, bine-nteles...

Toate cele bune,

Nea Marin

Back to top
 
 
IP Logged
 
capetrei
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 819
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #8 - Mar 14th, 2005 at 6:01pm
 
Nea Marine,
Misto mai e matematica asta! Faci o problema noua, si daca totul e OK ea face istorie.
Da' oare eu ce sa ma fac? ca unii au lucrat pe celule sau la nivel molecular si au ajuns la niste concluzii. Cei care au lucrat pe soareci au infirmat o jumatate din ele, noi pe maimute nu mai confirmam decat o mica parte din ce-au pacut aia de pe soareci si la oameni pot aparea efecte perverse ale unui vaccin si tratament care anuleaza munca tuturor. O fi oare fiecare etapa semnificativa sau nu?

Ce inseamna in biologie un rezultat semnificativ? Semnificativ statistic? Ca daca pun 10 maimute intr-un protocol, una o sa reactioneze cu siguranta ca toti dracii de stau si ma chitesc ce sa inteleg din toate astea.
E drept ca daca toata lumea astepta si se publica numai raportul cu privire la un vaccin eficace pentru SIDA toata lumea era multumita si nu mai trebuia sa retracteze nimic.

Insa asa, tot incercam sa intelegem ce-i in jurul nostru si pe masura ce trece timpul devenim din ce in ce mai confuzi.

C
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
Ex Member
*****


I love YaBB 1G - SP1!

Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #9 - Mar 15th, 2005 at 5:12pm
 
Cristi,

problema pe care o ridici are probabil (tre' sa aiba) o solutie destul de simpla. E o chestie care ne mananca pe toti, nu doar pe voi, practicienii ci si pe noi (publicul), care-am vrea rezultate clare, repetabile si repede aplicabile in domeniul vostru, spre binele tuturor.

Din cate stiu eu (nu ma lua pe mine drept reper), cercetarea in stiintele viului e acum cam la nivelul cercetarii din fizica de prin antichitate. Dintr-un punct precis de vedere, anume acela al formalizarii si incadrarii rezultatelor in teorii.

In antichitate se observau lucrurile, sa zicem lucrarea parghiilor (ceruta de constructiile tot mai complexe de atunci) si s-a observat ca se poate face o teorie a parghiilor, geometrizata, care extragea esentialul din experimentele alea.

Sunt teorii biologice faine si generale, cum am invatat cu totii la scoala, spre exemplu aceea a transmiterii informatiei genetice. Cred ca ceea ce lipseste e tocmai crearea unui corpus teoretic care sa inglobeze cateva legi clare si generale ale viului, exprimate *cantitativ*, reduse la cateva elemente usor de manipulat prin calcul.

Ca inca nu exista, ca inca se merge pe statistica, asa cum aminteai (si statistica buna nu inseamna neaparat c-ai detectat o lege: cum stim de multa vreme, experimentul nu demonstreaza nicicand o lege, poate doar s-o falsifice - folosesc aici alt termen decat cei uzuali in teoria falsificarii,
termen care e "teorie" in loc de experiment, vezi bine ca-n stiintele matematizate nici macar teoriile nu pot explica fenomenul  pentru eternitate) - ca asta-i situatia o stie toata lumea.

Situatia asta neplacuta poate fi datorata imaturitatii domeniului (in care caz paralela mea cu parghiile merge, e
rezonabila) sau, foarte posibil, legile viului sunt atat de complexe incat modelele simple gen "model din fizica" n-au sanse.

O problema adanca de filosofie a stiintei careia nu stiu daca i s-a dat raspuns inca. Un raspuns e dezirabil insa, oricare ar fi acel raspuns. Sunt voci care afirma ca a doua varianta e plauzibila, caz in care vom fi nevoiti sa "orbecaim" la nesfarsit, la  modul ad-hoc (noi, ca omenire).

In acest din urma caz, semnificatia de care vorbesti e data,
in mod pragmatic, de rezultatele decisive. Rezultatele negative, cele care-ti lasa un  gust amar, au si ele (si sunt convins ca o stii) rolul precis de-a arata un singur lucru: cararea asta se infunda, tre' sa incercam altceva. Nu-i putin lucru, contribuie fara discutie la avansul domeniului.

Daca insa prima varianta e adevarata (n-am idee daca e asa, ar putea fi: pana la urma nici miscarea planetelor nu era prea clara la inceputuri, nu?), atunci semnificatia e data de generalitatea legii. Ideea ca se pot crea vaccinuri mie mi se pare una dintre " legile" medicinei ("lege": principiu general, cu aplicabilitate larga).

De aia e mare Pasteur: pentru c-a aratat o cale, un principiu general, care se poate aplica in diverse situatii.
Sunt insa convins ca tu poti comenta mult mai bine chestiunile propriei tale meserii si mai cred ca pe forum e mai multa lume interesata de biomedical decat de stiintele asa-zis exacte.

Toate cele bune,

Nea Marin



Back to top
 
 
IP Logged
 
marinica
Senior Member
****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 298
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #10 - Mar 26th, 2006 at 5:02pm
 
E pacat sa stea topicul asta ingropat pe vecie, asa ca-mi replic mie insumi, sperand insa ca replica asta sa intereseze si pe altii.

Am avut azi o discutie un un mare expert, un om fermecator. M-a uns la inima discutia, pentru ca inseamna ca nu sunt singur pe lume.

Marele expert a inceput a se lamenta de faptul ca n-avem timp sa gandim, ca " publish or perish" roade la radacina calitatii in matematica (la matematica se referea dumnealui), ca stiinta se face-n "fabrici si uzine" (ma rog, el utiliza un alt limbaj, spunea ceva de genul "industry") fara a adasta, fara a reflecta, fara a avea pur si simplu timpul necesar pentru asta. Se plangea, pe scurt, ca e prins in malaxorul modului modern de-a practica stiinta.

Va suna familiara melodia asta? Pai, pe asta o tot cant (lumea zice ca in falset) de vreo cativa ani si nimeni nu pare a parea ca e de acord.

Ne-a tinut chiar o conferinta care iar mi-a mers la inima.
Ceva de genul: putem oare incerca sa ne tinem de dictum-ul lui Hilbert , anume ca "problemele concrete trebuie sa aiba demonstratii concrete"?

Mda... da' vorba lu' Clinton, care e-ntelesul lui "a fi"? Ce e "concret"? Notiunea de "concret", aici, e mai bine sugerata de un exemplu binecunoscut (pe care l-a si dat), anume de doua demonstratii ale teoremei distributiei numerelor prime (Hadamard si de la Valee Poussain, care utilizeaza "avioane" de analiza complexa, versus mai multe demonstratii "elementare", care nu folosesc analiza).

Pe scurt, concret e a nu da cu tunu'n pasari, inseamna a da demonstratii naturale, in "limbajul" problemei, inseamna a nu utiliza notiuni "metadomeniu", ca sa zicem asa.

Cui ii pasa? S-o demonstram si gata, fie si-n 500 de pagini;
si cu atat mai bine, caci aratam cata matematica stim noi cu ocazia asta! Asa ar zice apostolii noii matematici - nu exgarez catusi de putin exista demonstratii de peste 400
de pagini pentru o teorema de teoria grupurilor, iar peste 100 de pagini era aproape norma prin anii de glorie '70...

Dar, hei! Cineva tre' s-o si citeasca, nu? Marele expert imi spunea ca intr-un domeniu ultracalifragilistic (cu care a avut contacte sporadice), lucreaza (stimati platonic, dar total ignorati pe de alta parte) doar pana in 10 insi, care se inteleg intre ei, nu sunt inteesi de nimeni altii.

Dar, e un dar, asupra marelui rezultat obtinut de unul dintre ei, care ar fi facut ordine acolea, asupra "bombei", nu s-au putut intelege. Si, deoarece sunt atat de putini, *nu exista arbitru* capabil sa transeze treaba...

Simptomul e raspandit, boala e destul de veche si se agraveaza. E vorba ca stim tot mai mult despre tot mai putin. Marile probleme? Alea care-au rezistat sute de ani desi sunt puse-n  termeni pe care-i intelege un copil de clasa a X-a?

Cei care se ocupa de ele pot fi numarati pe degete. Sunt, in general, insi cu intrare gratuita la spitalele de boli nervoase.

Moi? Eu n-am timp, eu sunt cercetator activ, eu
*scriu* 25 de ISI pe an de cand m-am nascut, eu nu-mi pierd eu vremea cu chestii din astea fara sanse de-a fi rezolvate.  Asa spune expertul tipic, supus presiunii din cazan.

Si mai spuse, marele expert, ceva despre matematica "abstracta". Pai, matematica e abstracta prin definitie, nu?

Dar, e drept, exista nivele de abstractiune. Abstractiunea ajuta de multe ori, cand e integrata-ntr-un mecanism: da chiar idei.

Dar, cand e dusa la extrem, adica atuncea cand abstractiunea inseamna ca scrii o lucrare in care dai o definitie pentru ca pe urma sa scrii inca cinci in care dai exemple, e ceva putred cu abstractiunea. Asa i-am zis si-a fost de-acord.

Sunt constient ca trebile astea par absconse si poate chiar deplasate pe-un forum din asta, general, de nespecialisti.

V-am impartasit impresiile astea doar pentru ca cei care nu practica matematica sa-si dea seama de faptul ca nu e nicidecum o stiinta imuabila, cu principii batute-n cuie.

Ca poate fi practicata in multe feluri, de pe pozitii filosofice diferite, ca e impanata cu idiosincraziile practicantilor, la fel ca arta.

Cum putem sti unde-i "adevarul"? Eu n-am raspuns mai bun decat al matematicianului Hardy: "There is no permanent place for ugly mathematics".

Sunt convins ca si celelalte stiinte-si au codul lor "de onoare", ca sa zicem asa, ca au standarde dupa care poti
judeca daca practicianul cutare o face cum trebuie au ba.

No bine, v-am lasat,

Marinica,  zis codashul





.



Back to top
 
 
IP Logged
 
Eugen_Brailoiu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 909
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #11 - Mar 26th, 2006 at 8:58pm
 
marinica wrote on Mar 26th, 2006 at 5:02pm:
E pacat sa stea topicul asta ingropat pe vecie, asa ca-mi replic mie insumi, sperand insa ca replica asta sa intereseze si pe altii.

Am avut azi o discutie un un mare expert, un om fermecator. M-a uns la inima discutia, pentru ca inseamna ca nu sunt singur pe lume.

Marele expert a inceput a se lamenta de faptul ca n-avem timp sa gandim, ca " publish or perish" roade la radacina calitatii in matematica (la matematica se referea dumnealui), ca stiinta se face-n "fabrici si uzine" (ma rog, el utiliza un alt limbaj, spunea ceva de genul "industry") fara a adasta, fara a reflecta, fara a avea pur si simplu timpul necesar pentru asta. Se plangea, pe scurt, ca e prins in malaxorul modului modern de-a practica stiinta.

Va suna familiara melodia asta? Pai, pe asta o tot cant (lumea zice ca in falset) de vreo cativa ani si nimeni nu pare a parea ca e de acord.

Ne-a tinut chiar o conferinta care iar mi-a mers la inima.
Ceva de genul: putem oare incerca sa ne tinem de dictum-ul lui Hilbert , anume ca "problemele concrete trebuie sa aiba demonstratii concrete"?

Mda... da' vorba lu' Clinton, care e-ntelesul lui "a fi"? Ce e "concret"? Notiunea de "concret", aici, e mai bine sugerata de un exemplu binecunoscut (pe care l-a si dat), anume de doua demonstratii ale teoremei distributiei numerelor prime (Hadamard si de la Valee Poussain, care utilizeaza "avioane" de analiza complexa, versus mai multe demonstratii "elementare", care nu folosesc analiza).

Pe scurt, concret e a nu da cu tunu'n pasari, inseamna a da demonstratii naturale, in "limbajul" problemei, inseamna a nu utiliza notiuni "metadomeniu", ca sa zicem asa.

Cui ii pasa? S-o demonstram si gata, fie si-n 500 de pagini;
si cu atat mai bine, caci aratam cata matematica stim noi cu ocazia asta! Asa ar zice apostolii noii matematici - nu exgarez catusi de putin exista demonstratii de peste 400
de pagini pentru o teorema de teoria grupurilor, iar peste 100 de pagini era aproape norma prin anii de glorie '70...

Dar, hei! Cineva tre' s-o si citeasca, nu? Marele expert imi spunea ca intr-un domeniu ultracalifragilistic (cu care a avut contacte sporadice), lucreaza (stimati platonic, dar total ignorati pe de alta parte) doar pana in 10 insi, care se inteleg intre ei, nu sunt inteesi de nimeni altii.

Dar, e un dar, asupra marelui rezultat obtinut de unul dintre ei, care ar fi facut ordine acolea, asupra "bombei", nu s-au putut intelege. Si, deoarece sunt atat de putini, *nu exista arbitru* capabil sa transeze treaba...

Simptomul e raspandit, boala e destul de veche si se agraveaza. E vorba ca stim tot mai mult despre tot mai putin. Marile probleme? Alea care-au rezistat sute de ani desi sunt puse-n  termeni pe care-i intelege un copil de clasa a X-a?

Cei care se ocupa de ele pot fi numarati pe degete. Sunt, in general, insi cu intrare gratuita la spitalele de boli nervoase.

Moi? Eu n-am timp, eu sunt cercetator activ, eu
*scriu* 25 de ISI pe an de cand m-am nascut, eu nu-mi pierd eu vremea cu chestii din astea fara sanse de-a fi rezolvate.  Asa spune expertul tipic, supus presiunii din cazan.

Si mai spuse, marele expert, ceva despre matematica "abstracta". Pai, matematica e abstracta prin definitie, nu?

Dar, e drept, exista nivele de abstractiune. Abstractiunea ajuta de multe ori, cand e integrata-ntr-un mecanism: da chiar idei.

Dar, cand e dusa la extrem, adica atuncea cand abstractiunea inseamna ca scrii o lucrare in care dai o definitie pentru ca pe urma sa scrii inca cinci in care dai exemple, e ceva putred cu abstractiunea. Asa i-am zis si-a fost de-acord.

Sunt constient ca trebile astea par absconse si poate chiar deplasate pe-un forum din asta, general, de nespecialisti.

V-am impartasit impresiile astea doar pentru ca cei care nu practica matematica sa-si dea seama de faptul ca nu e nicidecum o stiinta imuabila, cu principii batute-n cuie.

Ca poate fi practicata in multe feluri, de pe pozitii filosofice diferite, ca e impanata cu idiosincraziile practicantilor, la fel ca arta.

Cum putem sti unde-i "adevarul"? Eu n-am raspuns mai bun decat al matematicianului Hardy: "There is no permanent place for ugly mathematics".

Sunt convins ca si celelalte stiinte-si au codul lor "de onoare", ca sa zicem asa, ca au standarde dupa care poti
judeca daca practicianul cutare o face cum trebuie au ba.

No bine, v-am lasat,

Marinica,  zis codashul



Nea Marine,

Uite care-i problema. Cu presiune de tip "cazan" a ajuns US ce este.

Categoric, nu sunt 100% pentru acest tip de presiune. Insa nici chiar ca la Ro.

Dar cred ca trebuie sa explic de ce s-a ajuns la asta in US. Inainte, cand iti luai "tenure" aveai slujba asigurata pe viata. Si multi trageau sa obtina tenure si apoi "la dolce vita". Situatie pe care o cunostem (vezi Ro). Adica nici cercetare si nici predare (cred ca asistentii si sefii de lucrari din Romania stiu despre ce vorbesc). Atunci multe universitati din US au introdus acest criteriu.

Si face toti banii. Pai nu vine la mine un "nea X" sa-mi povesteasca cat de destept este si ca eu trebuie sa le fac pe toate si in plus sa-si mai si bata joc de mine. Avem bazele de date, se poate vedea cat munceste in cercetare si atunci vedem cum este si cu didacticul. Iar daca studentii nu iau examenele nationale si slujbe, nasol moment, nisto coliva.

Oricum ma bucur sincer ca ai revenit. Iar faptul ca intre noi (cei ce scriem pe FAR) exista conflicte de idei si nu de persoane cred ca este binevenit.

Iar sentimentul general referitor la ce se intampla in lumea academica de la Ro cred ca este acelasi...

Eugen (B)

Back to top
« Last Edit: Mar 26th, 2006 at 10:21pm by Eugen_Brailoiu »  
 
IP Logged
 
Mozilla
Junior Member
**
Offline


Nimeni nu este indispensabil

Posts: 57
Gender: male
Cum ne practicam meseria?
Reply #12 - Mar 27th, 2006 at 4:12am
 

Pe langa necesitatile obiective eu cred ca ISI-ul asta e un criteriu generator de orgolii. Dar aceste orgolii sunt contraindicate la Ro. Deranjeaza.

Politica editoriala si competenta reviewerilor sunt intr-adevar discutabile. Deci nu ma inchin la ei ca la sfinti si nu recomand nimanui sa faca acest lucru.

Dar orice sut in fund e un pas inainte ..... Reviewerii au o calitate: CALIBREAZA. Ei pot da respins cu argumente constructive ... repari si dai din nou. Sau pot da respins demonstrand ca nu au priceput despre ce e vorba ... nu ma supar, reanalizez si dau din nou, la aceeasi publicatie sau la altii, ca e plin pamantul.

Am gast o publicatie care in recommendations pentru authors chiar sugereaza ca ar fi bine cand dai manuscrisul sa-l insotesti cu review-urile precedente ... Deci se exemplifica o atitudine: il scrii (ok, DACA AI CE Smiley, il dai, il pici, il repari, il dai din nou s.a.m.d.. Nu e nimic rusinos. Iar cine produce constant rezultate nu va avea decat sa intretina o miscare de maree pe varia piste editoriale. Principiul mitralierei si nu cel al lunetistului.

Mi s-a lipit de atentie un individ care preda pe undeva prin SUA. Domnule, prin publicatiile pe care le urmaresc asta e ca gripa aviara, apare peste tot cu tot felul de ciudatenii. ISI, neISI, letters, case reports, omu' cum gaseste ceva scrie si trimite. I se rupe lui ce, doar sa se publice. Si i se publica la greu. Probabil ca ii si pica la greu dar nu pare descurajat. Arunca 100 sa muste 20. Cum sa-l consider ?


In Ro e ca la lunetist: freci menta cativa ani, vine un congresut local si vezi o revista de popularizarea stiintei si atunci se screme muntele sa iasa shoricel. Nu se va schimba nimic in viitorul apropiat pentru ca aceasta e o atitudine nationala.

Fiecare isi face meseria cum crede potrivit. Problema e de respect al acesteia care reflecta un respect de sine. Si cine respecta ceea ce si-a ales sa faca trebuie doar sa aiba constanta si tenacitate. Reflectarile pozitive vor apare dar mai greu in promovari si mai usor in ISI Medline.

A, sa nu uit, intra mai usor un ISI acum 5 ani; acum e mai dificil... dar asta e chiar o provocare.

Si da, si mie mi-a placut ideea din Arrowsmith cand eram pushti.
Back to top
« Last Edit: Mar 27th, 2006 at 10:09am by Mozilla »  

Mozilla
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #13 - Mar 27th, 2006 at 7:25am
 
Quote:
Si mai spuse, marele expert, ceva despre matematica "abstracta". Pai, matematica e abstracta prin definitie, nu?

Dar, e drept, exista nivele de abstractiune. Abstractiunea ajuta de multe ori, cand e integrata-ntr-un mecanism: da chiar idei.


Uite de asta imi place mie chimia: pentru ca e concreta ! Iti proiectezi un material care trebuie sa raspunda la anumite cerinte si incepi sintezele. Si dupa 5-6 ani de munca la greu, daca ai si putin noroc, il poti pune pe masa. Din punctul acesta de vedere, recunosc faptul ca suntem in avantaj, chiar daca prietenii nostrii fizicieni si matematicieni spun ca suntem "empirici", ca avem nevoie de experiment.  Ei insa nu au observat ca "empiric" nu e foarte departe de Empireu si au uitat si faptul ca alaturi de astronomi (stra-stra-bunicii matematicienilor), printre cei mai vechi oameni de stiinta se numarau si alchimistii. Iar transmutatia elementelor nu e tocmai o aberatie si s-ar putea sa jungem sa o stapanim in urmatoarea suta de ani.

Si uite ca tiptil-tiptil, am ajuns la problema care te roade: cum e mai bine, sa stim cate putin din mai multe, sau mai mult dintr-un putin ? Pai aici ajungem tocmai la conceptul de transdisciplinaritate, pe care l-am lansat (fara prea mare succes ca si tine) pe topicul "Idei in dialog".
Cred ca procesul de cunoastere a ajuns intr-o etapa in care trebuie sa ne organizam intr-o retea de control stiintific mult mai complicata decat cea existenta acum. Cu siguranta ca avem nevoie de cei care stiu foarte multe despre un segment foarte ingust al cunoasterii. Acesta va fi primul nivel de organizare. Cine-i arbitreaza ? Cei de pe al doilea nivel: interdisciplinarii. Iar pe interdisciplinari ii arbitreaza "transdisciplinarii".
N-ai cum sa scapi de acest arbitraj si nici de competitie, pentru ca pe de o parte lucrurile s-au complicat foarte mult si nu mai pot fi stapanite de o singura persoana, iar pe de  alta parte numarul celor angrenati in procesul de cunoastere este acum foarte mare. In aceste conditii, in afara celor cu adevarat "dedicati" cunoasterii, au aparut si multi scamatori. Scamatorii trebuie identificati si de regula, mai devreme sau mai tarziu, tot sunt prinsi cu panglicile in gura, sau cu asul de trefla in maneca.

Asa s-a miscat societatea si e foarte greu de spus daca s-a miscat spre bine sau spre rau. Sunt de acord ca viata "stiintificului" a devenit destul de complicata si e chiar un fel de sacrificiu permanent. Asa insa, poate avem sansa sa tragem putin cu ochiul in Empireu. Sau poate macar gasim vreo Beatrice cu ochii frumosi.
Back to top
 
 
IP Logged
 
munteanu
Junior Member
**
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 69
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #14 - Mar 27th, 2006 at 12:33pm
 
Nea Marine (sau Marinica?),

Citesc si recitesc topicul asta de vreo dpua zile. Abia astazi am prins curaj sa-mi spun si eu pasul.
Incep insa cu o intrebare: care meserie?

Cea de profesor-meserias ce trebuie sa-si invete studentii sa gindeasca pentru a rezolva o problema concreta din IT-ul unei firme? Meseria asat imi place sa crd ca o practic cu demitate si, exceptind zilele in care hroroscul nu-i bun, chiar cu ceva succes.

Cea de profesor-care-face cercetare? Marturiesc fara a-mi deloc rusine, ca aici sint jalnic. Spun jalnic pentru ca nu am publicat niciunde. Spun jalnic, pentru ca desi visez citeodata ca reusesc sa scriu ceva remarcabil, viata bate flmul.

Mai trist mi se pare ca nici macar nu stiu cum ar trebui sa imi practic meseria. Si nici prin carti nu gasesti raspuns la astfel de intrebari. Imi doresc insa sa reusesc sa scriu ceva ce poate fi bagat in seama de vreo revista buna air fostii mei studenti sa nu dea cu pitre in mine cind ma voi intilni cu ei pe strada.

Acum am o rugmainte personala: o adresa de contact aveti de pus la dispozitie pe PM?
Back to top
 
 
IP Logged
 
marinica
Senior Member
****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 298
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #15 - Mar 27th, 2006 at 8:02pm
 
Cum zicea bunicu': muica, cu cine facushi pruncu?!

ma bucur ca va intereseaza si multumesc pentru replici, am de raspuns tutulor cate ceva.

1) Eugen, nici vorba de "conflicte de idei". N-am perceput niciodata astfel schimburile noastre: le-am perceput intotdeauna ca mijloace de clarificare a propriilor pozitii, de testare a soliditatii convingerilor mele (care s-au clatinat de multe ori,  s-au mentinut altadata ). Ma consider norocos c-am cu cine schimba o vorba, va sunt recunoscator tuturor ca-mi dati sansa asta.

E chiar asa cum zici, anume ca mai nimic nu e 100%. Sigur ca erau si p-acolea niste bashtani care-au profitat de sistem, dar astia erau o minoritate. O minoritate suparatoare, dar minoritate.

Intrebarea mea e cam asa: pe un ins in varsta, care scrie un articol trasnet odata la trei ani, citat si folosit de toata lumea, il mai tii? Caci e clar ca-ti scade, statistic, media lucrarilor ISI publicate (apropo de clasamentul publicat in Adevarul de marti, in care Tg. Jiu e la loc de cinste, chiar cum a zis ministerul, desi nu la asta se refera remarca anterioara)  si e clar ca maeshtrii in politica stiintei i-ar curatza urgent pe acesti batranei pe baza de statistica pura (ceea ce nu se petrece la Cambridge, spre exemplu nici macar cu cei tineri si uite unde au "ajuns").

Mozilla:  zici ca erea mai ushor acu' cinci ani de bagat la ISI? Pai, erea, in mod sigur si ne putem intreba de ce. Raspunsul e clar: isteria asta cu ISI, neaparat ISI (cand sunt atatea alte reviste stimabile, citite si mai ales accesibile, mai ieftine, adica), pune presiune pe numarul tot mai mare de producatorii de stiinta.

In mate (shi chiar in matze), ISI contine 96 de bucati mari si late. Sa zicem ca fiecare apare lunar (desi multe apar trimestrial si, mult mai putine, o severa minoritate, apar de doua ori pe luna). Sa zicem ca fiecare numar contine cam 20 bucati. Iti ies, pe an, cam 20000 articole.

Eu cred ca numa-n Romania avem vreo 2000 de doctori in mate. Daca astia ar face ce s-ar astepta de la ei, adica sa scrie cam 10 ISI pe an (sa fie, adica harnicei), apai Romania singura ar epuiza stocu'.

E drept, au mai suplimentat ISI -ul matematic cu cateva zeci de bucati,  ca sa mai respire lumea oleaca.

Si zici ca-ti placu'  Arrowsmith, ai? Da, faina carte, as baga-o la bibliografie obligatorie pentru elevii de liceu. Ca daca merge Coliba unchiului Tom, de ce n-ar merge si unu' cu Nobel?

Mai acu' vreo 4 zile, am avut una din cele mai tari satisfactii, vazand pe "Discovery" (da, ma odihnesc uitandu-ma la maimutzoi si cum se inteleg ei in propria lor societate - paralelele sunt chiar socante).

Un ditai nobeloidu' se lauda cu gaselnitza vietzii sale: adica i-a venit ideea de-a impregna celule cu pilitura de fier
(ca sa-i zicem asa, grosier, ca sa exageram de dragul mai bunei intelegeri) si sa le plimbe cu magneti prin corp.

Si mi-am adus aminte cum cautam eu inebunit in  1976, cand eram in anu' 1 la mate, pretenari mai mari de pe la medicina, sa le spun ca pot trata canceru' chiar in acest fel, cu fier bagat in celula si cu magneti (desi eu, in naivitatea mea, credeam ca asa se poate opri inmultirea aia, meioza, sau mitoza, ka nu mai care anume, trecura 30 de ani) a celulei. Eu imi facusem un model pur teoretic (am aflat ulterior ca nu-i chiar asa, c-am mai intrebat si pe mai departe) cum ca diviziunea celulelor rosii (alea cu mult fier in ele) tre' sa se faca pe directia polilor magnetici ai Pamantului si voiam s-o opresc bagand magneti pe est-vest.

Aia, pretenarii mai mari, au ras (in hohote) cu totii de mine.
Si uite cum crapa capra piatra... Tare mandru m-am simtzit cand am auzit pe ala zicand chestia asta, cu magnetzii.

Nicolae:  daca zici ca petreci 5-6 ani, apai atunci cam trebuie ca-mi dai dreptate: ideile ca lumea nu vin in fiecare zi. Subliniez: nu confundam aicea chestiile tehnice (cum ar veni, hai sa mai scrim si noi ceva, ca avem nevoie de cateva ISI, ca altfel ne dau astia afara) cu ideile *noi*, care conteaza.

Ce e o idee noua? Pai, dupe mine, e tare simplu: o noua *metoda* de atacare a unei clase largi de probleme.

Chestiile astea vin rar. Mie mi-au venit doar de vreo trei ori, daca stau sa ma gandesc bine. La una m-am tot gandit din 1985. Nu ca ma dau mare, ca nu e cazu'. Ca daca eram mare, aveam *doar una din astea* -si era *mai mare*...

Toate, dar absolut toate ideile astea mi-au fost initial respinse in reviste ISI. Cum zice Mozilla (si altii), tre' trimis altundeva.

Desigur,  cum scria undeva cineva, *absolut orice e publicat pana la urma*, fie si-n reviste de mana a opta.

Ideea de baza e simpla: anume ca daca chiar crezi ca ideea e valabila, trebuie neaparat s-o publici, intr-o revista cu cat mai buna circulatie,  *ca sa afle lumea de ea*.

Ca sa afle lumea de ea. Ca sa afle lumea de ea. Ca sa afle lumea de ea.


Aici e esenta, nu in ISI (per se) sau altceva.  Si nu, nu e adevarat ca ai mai multe citari daca e-n ISI. Am scris lucrari in multe reviste obscure si care-au sfarsit prin a fi citate-n ISI (evident, nu apar in baza aia a lor stramta de date ISI, caci ei semnalizeaza  doar ISI citat in ISI - e si normal, doar vor sa-si impuna treaba - e o treaba in care banu'si are rolul lui, fara discutie).

Voi aveti  partial dreptate. Caci, pe de o parte, daca tot ai bagat trei ani intr-o lucrare, nu-ti prea vine s-o dai chiar oricui, nu-ti prea vine sa-ti bati joc de munca (si pana la urma de viata) ta.

In plus, ISI vine in general cu prestigiul rapid oferit de baleierea rapida a unui CV. Te uiti *pe unde* a publicat cutare si-ti faci *o idee vaga* de calitatea lucrarii, cu toate ca n-ai habar ce scrie in ea. Fain. Si expeditiv!

Mda, deloc de lepadat in vremea asta in care toti parem a fi in criza de timp (n.b., criza de timp e un simptom precoce de imbatranire, iar *nu* de imbatranire precoce).

Nmai ca, dupa experienta mea (si asta-i of-ul meu cel mai mare, Nicolae) ISI inseamna, pe scurt: da, lucrarea e de bun nivel tehnic, e corecta si e noua.

Cat e ea de semnificativa? Cui ii pasa, daca "arata bine"?

Am avut o experienta destul de amara, de curand. Mi s-a cerut sa fac munca de referee pentru  una dintre cele mai bune reviste ISI  din propriul meu domeniu. Sa decid, adica, daca o lucrare  merita sa fie publicata.

Merita, am scris in acest sens - asta dupa ce timp de trei saptamani pline n-am facut altceva: am verificat argumentele la sange, am bantuit prin literatura, am cules, citit, m-am  pus la punct cu chestia, ca sa-mi dau o parere (mie nu-mi place sa ma joc cu munca altuia) .

Editorul mi-e bun amic si, dupa ce m-a felicitat pentru referatul trimis, mi-a cerut fisierul *sursa*, ca sa poata insa *respinge* chestia, sa poata, adica, *sterge*  ce-am scris eu si sa bage  la sfarsit respingerea. De ce? Nu era destul de "tehnica",  "nu arata prea bine", desi rezolva o problema ramasa deschisa de peste 40 de ani.

Uite, promit aici ca nu mai scriu niciodata despre ISI - am esperiente neplacute cu jurnalele (nu neaparat ISI si nu sunt nicidecum un incepator) si le am de ambele parti ale baricadei: si ca autor, si ca referee. Fiind eu mai capos, mai cu mai multe perechi, am refuzat de multe ori pozitii de editor, ca prea te expun animozitatilor de tot felul.

Nu se merita, cum s-ar zice pe la TVR...Altora poa' sa le placa pozitia asta de putere , *c-aduce multe*. Mie unuia, puterea nu-mi place, ca vine cu reponsabilitati, asadar cu ingradirea serioasa a libertatii personale -poa' sa zica Marx, si de fapt oricine, orice, eu libertatea *personala* o percep in mod strict doar ca *lipsa de responsabilitate*.

Numa' bine,

Marinica


















Back to top
 
 
IP Logged
 
Eugen_Brailoiu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 909
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #16 - Mar 27th, 2006 at 8:54pm
 
marinica wrote on Mar 27th, 2006 at 8:02pm:
Cum zicea bunicu': muica, cu cine facushi pruncu?!

ma bucur ca va intereseaza si multumesc pentru replici, am de raspuns tutulor cate ceva.

1) Eugen, nici vorba de "conflicte de idei". N-am perceput niciodata astfel schimburile noastre: le-am perceput intotdeauna ca mijloace de clarificare a propriilor pozitii, de testare a soliditatii convingerilor mele (care s-au clatinat de multe ori,  s-au mentinut altadata ). Ma consider norocos c-am cu cine schimba o vorba, va sunt recunoscator tuturor ca-mi dati sansa asta.

E chiar asa cum zici, anume ca mai nimic nu e 100%. Sigur ca erau si p-acolea niste bashtani care-au profitat de sistem, dar astia erau o minoritate. O minoritate suparatoare, dar minoritate.

Intrebarea mea e cam asa: pe un ins in varsta, care scrie un articol trasnet odata la trei ani, citat si folosit de toata lumea, il mai tii?

Numa' bine,

Marinica



Nea Marine,

Sa stii ca lumea nu este absurda in US. Daca cineva are "istorie" ca "produce" cate un articol bomba cam la 2-3 ani, bine citat, n-are nici o problema.

De fapt nu se iau numai numarul de articole si punctajul ISI ci si citarile. Atentie, se exclud autocitarile.

Chiar am un prieten bun in U Wisconsin care nu publica in reviste de sub 7 puncte (ar veni cam 1.3 pentru hartimetica). Nu are decat 11 articole publicate, dar este foarte respectat.

Problema este alta. Daca accepti acesti criteriu, ce facem ca toti de la Ro o sa zica faptul ca ei "gandesc" la articolul vietii si d'aia nu publica?

In ceea ce priveste clasamentul AdA este facut pe baza ISI. Uite, macar de aia madam Andronescu n-ar trebui sa fie rector. Pai ea declara in Adevarul ca inca n-a centralizat articolele. Nici macar nu trebuia sa le centralizeze.... Da' de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.

Eugen (B)
Back to top
 
 
IP Logged
 
gicuvasile
Junior Member
**
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 96
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #17 - Mar 27th, 2006 at 11:32pm
 
Stimabililor,

Romania este inca la faza de kg-lucrari. Trebuie sa trecem mai intii de asta si apoi ajungem la faza calitate. Nu se poate direct. De fapt nu putem trece de la faza kg-analele Universitatii din Ciorogirla, la kg-ISI. Dupa ce facem acest pas, doar atunci ne putem gindi si la faza calitate...
Back to top
 
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #18 - Mar 28th, 2006 at 12:34pm
 
Quote:
Mozilla:  zici ca erea mai ushor acu' cinci ani de bagat la ISI? Pai, erea, in mod sigur si ne putem intreba de ce. Raspunsul e clar: isteria asta cu ISI, neaparat ISI (cand sunt atatea alte reviste stimabile, citite si mai ales accesibile, mai ieftine, adica), pune presiune pe numarul tot mai mare de producatorii de stiinta.

In mate (shi chiar in matze), ISI contine 96 de bucati mari si late. Sa zicem ca fiecare apare lunar (desi multe apar trimestrial si, mult mai putine, o severa minoritate, apar de doua ori pe luna). Sa zicem ca fiecare numar contine cam 20 bucati. Iti ies, pe an, cam 20000 articole.



Cel putin in domeniul chimiei, dificultatea de a publica in reviste cu coeficienti de impact ridicati deriva nu neaparat din numarul mare de "poftitori", ci din aspectele de caracterizare si sinteza, din ce in ce mai complexe. NU e chiar o gluma sa controlezi proprietatile unui material nou la nivel molecular. Iar ca sa le poti controla, trebuie sa intelegi cat mai bine fenomenele care au loc atat in timpul sintezei, cat si a prelucrarii materialului. De multe ori, aceasta inseamna studii interdisciplinare, colaborari cu fizicieni, biologi, matematicieni, informaticieni etc. Iar colaborarile interdisciplinare sunt foarte greu de derulat, pentru ca fiecare se crede mai destept decat celalat.

In momentul de fata, daca vrei sa publici un articol fabricat 100 % in Romania, nu prea te poti duce mai sus de un coeficient de impact 1 (unu), chiar daca ai idei bengoase (vezi cazul Benga). Si asta in principal din cauza aparaturii de caracterizare.
Back to top
 
 
IP Logged
 
marinica
Senior Member
****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 298
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #19 - Mar 28th, 2006 at 5:07pm
 
Gicuvasile,

de data asta nu ne lovim, nu suntem de-acord. Caci nimeni *nu te fortzeaza* sa scrii kilele alea. Numai de tine depinde sa scrii cateva decente. Chiar asta poate fi scuza unora pentru lipsa de performantza, cred eu, anume chestia comunista ca calitatea urmeaza cantitatea - cacofonia-mi apartine si mi-o insushesc.

Asta merge la nivel macro, la nivel filosofic, la nivel istoric, la numere mari, nu merge la planul cuiva anume de-a face ceva in stiinta.

Eugen,

acesta nu este un "criteriu", cum zici tu, este o stare de fapt: sunt si insi care scriu putin si bine si trebe s-avem grija de ei. Si, mai ales, ei nu trebuie sub nici o forma subestimatzi, nu trebuie bagati in malaxorul kilelor.

Calitatea inainte de toate, parca asta-i sloganul, nu? Nu cred ca ma-nsel - ca daca aveam sanse sa ma-nsel nu scriam p-acilea....

Nicolae,

am retinut ideea ta cu interdisciplinaritatea. Sa stii ca era la mare moda prin anii '80. Se tineau simpozioane garla, cu academicieni care calatoreau (si beau) prin tara etc.

Am fost la un astfel de bla-bla la Hunedoara in 1981. Zau, numa' gulgute. Cand a fost sa fie, a dat toata lumea inapoi: nu se asteptau la un astfel de "atac" din partea mea si mi-am dat seama imediat ca era doar o chestie de genul: "asta-i la moda? Hai sa ne bagam si noi p-acilea, ca sa facem zgomotele trebuincioase".

Fapt: chestiile *mari* interdisciplinare au fost intotdeauna facute cand *cineva anume, un singur cetatean adica* a stapanit in mod decent doua domenii diferite si-a putut face analogiile necesare pentru a transporta o tehnica de la a la b.

Desigur, nimeni nu neaga ca sunt multe, foarte multe *chestii mai mici* care-au fost "scoase" in astfel de echipe.

Eu chiar te rog, ca sa ma dumiresc eu mai bine si ca sa-mi daram preconceptia asta, sa-mi dai exemple (vreo doua) de chestii *mari* in stiinta pura (nu in tehnologie) care-au
fost obtinute de astfel de echipe interdisciplinare.

Insist aicea: chestii * mari*.

Marinica (pur, dur si aproape sigur ignorant in materie)






Back to top
 
 
IP Logged
 
Mozilla
Junior Member
**
Offline


Nimeni nu este indispensabil

Posts: 57
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #20 - Mar 28th, 2006 at 6:04pm
 
marinica wrote on Mar 27th, 2006 at 8:02pm:
Cum zicea bunicu': muica, cu cine facushi pruncu?!

Desigur,  cum scria undeva cineva, *absolut orice e publicat pana la urma*, fie si-n reviste de mana a opta.

Ideea de baza e simpla: anume ca daca chiar crezi ca ideea e valabila, trebuie neaparat s-o publici, intr-o revista cu cat mai buna circulatie,  *ca sa afle lumea de ea*.

Ca sa afle lumea de ea. Ca sa afle lumea de ea. Ca sa afle lumea de ea.


Aici e esenta, nu in ISI (per se) sau altceva.  Si nu, nu e adevarat ca ai mai multe citari daca e-n ISI. Am scris lucrari in multe reviste obscure si care-au sfarsit prin a fi citate-n ISI (evident, nu apar in baza aia a lor stramta de date ISI, caci ei semnalizeaza  doar ISI citat in ISI - e si normal, doar vor sa-si impuna treaba - e o treaba in care banu'si are rolul lui, fara discutie).

Voi aveti  partial dreptate. Caci, pe de o parte, daca tot ai bagat trei ani intr-o lucrare, nu-ti prea vine s-o dai chiar oricui, nu-ti prea vine sa-ti bati joc de munca (si pana la urma de viata) ta.

In plus, ISI vine in general cu prestigiul rapid oferit de baleierea rapida a unui CV. Te uiti *pe unde* a publicat cutare si-ti faci *o idee vaga* de calitatea lucrarii, cu toate ca n-ai habar ce scrie in ea. Fain. Si expeditiv!

Mda, deloc de lepadat in vremea asta in care toti parem a fi in criza de timp (n.b., criza de timp e un simptom precoce de imbatranire, iar *nu* de imbatranire precoce).

Nmai ca, dupa experienta mea (si asta-i of-ul meu cel mai mare, Nicolae) ISI inseamna, pe scurt: da, lucrarea e de bun nivel tehnic, e corecta si e noua.

Cat e ea de semnificativa? Cui ii pasa, daca "arata bine"?





Asta inseamna un deget infipt in rana.
De fapt ISI-ul reprezinta un certificat al imortalitatii noastre. E ca si cum ai face copii da' la serviciu'  Grin Grin Grin

Pe de alta parte stam si ne hlizim la aia fara ... adica la muritorii de rand. E ca in lumea antica, fiecare cu zeii shi zmeii lui.

Conteaza ca noi sa ne generam satisfactii si impliniri si sa p[utem sa ramanem dezlegati la gura. Asta e ISI, libertatea unora de exprimare. Bine, pe la unii deja e kit de supravietzuire.

A, sa stai sa cloceshti la 3 ani o lucrare ... Admisibil acest concept. Dar daca nu inoti cu bancul de peshtishori ramai singurel si te papa balena. Problema e la imaginatzie si dedicatzie. Unii muncesc ce le place altii ca le trebuie iar ultimii nici nu shtiu de ce Smiley

kg-lucru ... era o chestie "acumularile cantitative duc la salturi calitative" o mai tineti minte?  Asta nu e chiar atat de rau atunci cand ca sa inveti meserie nu te poti baza decat pe tine ca pe sefi doar ii injuri nu inveti de la ei Smiley

Medicina e mai generoasa, ar avea oportunitati bune de iesire la rampa. Si doctori sunt la kilometru, scria pe un topic p-acilea. A propos ... cica la Iasi au bagat 10 referenti la o teza de doctorat. O fi adevarat ?  In Bucuresti nu e nevoie ... cine vrea sa treaca stifturi sa vina pe aici. Asa ca s-ar putea sa scada productia de doctori in stiinte medicale la hectar.

Hai sa-i mai las si pe altii la vorbit. Da' intr-adevar imi place pe topicul asta.


Back to top
 

Mozilla
 
IP Logged
 
nicolae_hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #21 - Mar 29th, 2006 at 3:56am
 
Quote:
Eu chiar te rog, ca sa ma dumiresc eu mai bine si ca sa-mi daram preconceptia asta, sa-mi dai exemple (vreo doua) de chestii *mari* in stiinta pura (nu in tehnologie) care-au fost obtinute de astfel de echipe interdisciplinare.

Insist aicea: chestii * mari*.


Genomul.
Back to top
 
 
IP Logged
 
marinica
Senior Member
****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 298
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #22 - Mar 30th, 2006 at 4:59pm
 
O.K., Nicolae, sa zicem ca sunt convins, pana si eu am auzit de chestia asta, banui ca biologi si chimisti si-au unit acolo fortele cu informaticieni (daca mai sunt altii, mi-i mentionezi tu).

Eu cred ca o varianta destul dem buna (nu stiu cat de productiva) pentru impulsionarea multidisciplinaritatii e (cum se si intampla acuma)  producerea de absolventi cu dubla specializare (bio-matematica de exemplu, bio-chimie etc.), bazat tot pe ideea ca treaba merge mai bine cand cineva are idee de doua domenii.

Dar despre altceva voiam eu sa scriu acuma, despre smecheriile care se pot face (si se si practica) pentru a "baga" la reviste cat mai bune.

Asadar, iata "dodecalogul succesului" (daca gresesc aicea, ma iertati, da' zau ca  nu stiu varianta pentru doishpe):



1)  Neaparat bagati o fraza de genul " astea au mare importanta prin variate alte domenii, cum ar fi  computer science, fizica atomica etc"., avioane din astea. Cu toate ca n-ai habar de cum se aplica, ai auzit pe undeva, vag, de treaba asta. Impresioneaza. Vrajeala asta am vazut-o aplicata cu deosebit succes la insi din Computer Science, dar nu numai, am exemple destule din matematica, chiar din cea pura.

2)  Neaparat trebuie sugerat ca problema are un distins pedigree intelectual. Bagata o fraza de genul "De probleme similare s-au ocupat marii XYZ" - evident, marii mentionati s-au ocupat de probleme mult mai complicate, iar tu le folosesti rezultatele importante ca sa faci niste minore variatiuni pe aceeasi tema.

3)  Legat de 2), bibliografia tre' sa contina cat mai multe lucrari din bibliografia celor mari, cu toate ca, nefiind accesibile-n biblioteca, nu le-ai citit, nu le-ai vazut vreodata.

Dar asta da tare bine, caci cine stie la cine ajunge lucrarea la referat? Indeobste pe la cineva citat p-acolo si putina lume rezista temptatiunilor...

4)  Bibliografia tre' sa fie neaparat stufoasa, sa dea impresia de greutate, de seriozitate. Sa fie cat mai exhaustiva cu putintza (totushi, nu e o idee buna sa mergi chiar pana la Newton!), cu toate ca folosesti efectiv doar doua din rezultatele lucrarilor citate acolo. Lucrarile de ultima ora n-au voie sa lipseasca de acolo (chit ca sunt paralele cu cercetare in cauza), ca sa fie clar ca cercetatorul e la curent cu ultimele racnete de pe planeta.
Evident, n-a omorat inca pe nimeni chestia ca tocmai articolul cel nou al lui X, care-ti generalizeaza treaba, e omis de acolo.

5)  Alege neaparat o treaba cat mai tehnica. O problema care se rezolva folosind tehnici reputate ca fiind dificile. Ghinionul ca ti-a iesit ieri in mod elementar, folosind o observatie  desteapta a altui autor X de acum 25 de ani, nu-i chiar motiv de disperare: pana la urma, cine poate sti ca poate iesi si-asa? Nici chiar expertii cei mai tari nu-s in fiecare zi in cea mai buna forma, iar probabilitatea s-ajunga chiar la X la referat e aproape nula.

6)  E vreo problema la moda, pe care s-au scris deja 25 variante/lucrari si-n care poti gasi vreo crapatura, vreo alee nebatatorita?  Asta-i marele premiu, punct ochit si lovit: scrii neaparat in introducere ca in ultimii trei ani subiectul e fierbinte (nu conteaza ca ailalti au gandit exact identic), ca uite cata atentie i s-a dat si ca uite cum arat eu
ca pot "rade" una dintre cele 7 conditii ca sa ajung la acelasi rezultat.

7)  Cand scrii demonstratia (ma refer aici la matematica, evident), ai grija ca nu cumva s-o organizezi intr-o suita de 20 de leme simple si clare, fiecare cam banala-n felul ei.

N-o sa ai nici o sansa de acceptare. Organizeaza in schimb
demonstratia in asa fel incat lemele alea se aduna, se coaguleaza intr-o lunga si aparent complicata demonstratie, care impune imediat respectul sarmanului cititor - care n-are cum sa determine cu usurinta (lipsa de timp ne mananca pe toti) banalitatea de fond a chestiei.  In acest fel,  faptul ca demonstratia e pura aplicatie a unor rezultate dinainte stiute (sau care circula-n folclor) e mult mai usor de mascat.  Uite-asa-ti iese o demonstratie "trasnet" de cinci-sase pagini, pe care-o poti arata la tot cartieru'.

8)  Fii cat mai "abstract" cu putintza, ascunde banalitatea intr-un limbaj cat mai obscur. Introdu cat mai multe definitii noi si pe urma umple pagini intregi derivand consecinte banale ale definitiei, combinate cu aplicarea unor vechi rezultate.

Asta da bine la lungime. Cu cat e mai complicata definitia (adica obiectul cercetat e mai obscur, mai greu de inteles), cu atat mai mare sansa de-a impresiona. 

Cum scria cineva odata p-acilea,  citez aproximativ, " lucrare amarata de doar cinci pagini...pai, cinci pagini e numa' ntroducerea la o lucrare de calitate".

Asa sa fie, cum vrei matale, ar zice Einstein, rasucindu-se-n groapa si aprinzandu-si inca o pipa.

9)  Daca esti cumva rewiever, ai grija si poarta-te cu manusi fata de absolut toate lucrarile scrise de editorii jurnalelor pe unde vrei sa trimiti si  care-ti cad in mana. Ai faultat odata, esti eliminat de pe teren.

10)   Autociteaza-te copios, chiar daca nu folosesti nimic din lucrarile citate in lucrarea trimisa recent. Scrie cat mai mult si cat mai des *pe aceeasi tema* (de obicei, o tema cu care esti familiarizat bine, care nu cere mari eforturi, o idee ar fi chiar tema din teza).

Da bine la jurnale, care, sub presiunea ISI au devenit nisthe narcishi, care se iubesc privindu-se-n oglinda. Daca poti cita din jurnalul la care trimiti, e cu atat mai bine. Daca ai o lucrare la revista X, incearca sa repeti figura, trimitand tot acolo si autocitandu-te: demonstrezi ca ai "continuitate in preocupari", ca "poti urmari sistematic o problema" etc. etc. (in traducere ne- eufemistica pentru mine suna insa: are cam putine idei).

11)  Ai amici referenti sau editori? Nu te complica si nu forta lucrurile, nu te pisha adica, impotriva vantului caldicel  incercand sa trimiti aiurea. Fericirea, cum ne spun pshihologii,  e mai intotdeauna legata de un puternic sentiment al familiei...

12)  Daca ai studenti, apai neaparat pune-i sa-ti urmeze in mod strict ideile,  pune-i sa te citeze, pune-i sa dea numele tau unor amarate de notiuni obscure pe care le-ai inventat odata. Vei fi citat in titlu, vei avea (cum aveau pe vremea cand eram eu student, mai toti, "integrala lor") niste citari *in titlu*.


As mai continua, dar mi se pare atat de cinic (si ca atare adevarat) incat mi-e lehamite. Zicea, pe alt topic, munteanu, de ceva cu cerere si oferta, de "economie". Da, e tot mai adevarat si ca atare, cam aceleasi practici oneroase se practica si p-acilea.

Pentru incepatori nu sunt usor decelabile, dar devin cu atat mai pregnante, le descoperi cu atat mai usor  cu cat dobandesti experienta. Faptul ca altii s-ar putea sa aiba o alta opinie ma lasa rece. Faptul ca cele ce scriu aici sunt un fel de decalog despre cum *nu trebuie* procedat, sper ca e destul de clar.

Asta pentru ca daca eu - care-s un "nima-n drum", cum imi zicea bunica, plina de dispretz (cand ma vedea fugind de la fan si ma gasea ascuns pe malu' garlei citind)- ma prind de chestiile astea, apai se prinde chiar toata lumea care conteaza. Nu, nu ti se spune direct. Nu ti se spune direct niciodata. Doar ca nu vei avea niciodata stima oamenilor care chiar conteaza. O poti avea, e drept, p-a multor *altora*. 

Poti sa-ti creezi chiar propria scoala, poti fi ales HC al unor universitati din tara si chiar din tari inconjuratoare, i se poate da unui concurs de elevi sau chiar unei scoli elementare numele tau pe cand te afli inca-n viatza.

Se poate face bine merci cariera babana urmand sfaturile astea *in litera*. Pentru mine unu', asta nu-i de-ajuns, ca nu de astea am eu nevoie. Eu am nevoie, pur si simplu, de sanatate mintala, care se bazeaza (in mod natural) pe perceptia ca ceea ce fac nu e-n zadar. Stiu insa prea bine, n-am nevoie sa mi-o repetati, ca e doar o perceptzie...
Back to top
 
 
IP Logged
 
Eugen_Brailoiu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 909
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #23 - Mar 30th, 2006 at 8:46pm
 
Nea Marine,

Ti-am citit decalogul si sunt total nedumerit. Chiar atat de "groasa" e in hartimetica?

Pai in revistele serioase de medicina bazica ai numar limitat de citari, te poti autocita numai in legatura cu subiectul (si asta pentru a demonstra ca ai experienta in domeniu).

Chestia cu editorii prieteni nu prea tine ca nu e loc. Sa-ti spun la o revista care publica 10-20 de articole pe numar iar editorial boardul + referenzii sunt peste 100-500 oameni, nu prea e loc de intors.

In plus, Nea Marine, de anul trecut (ianuarie 2005) sunt in "advisory panel" la Biochemical Journal. Poti sa verifici ca in perioada asta n-am nici un articol publicat in Biochem J. Si asta este revista Societatii Britanice de Biochimie. Revista veche de 100 de ani si respecata. Sincer as fi vrut sa public ceva aici. Insa n-am trimis nici un material spre publicare in aceasta revista de cand sunt in "sistemul lor" deoarece politica de publicare ne descurajaza. Ceva gen majoritari da' cu drepturi mai putine decat minoritatile.

Al tau,

Eugen (B)

Back to top
 
 
IP Logged
 
marinica
Senior Member
****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 298
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #24 - Mar 31st, 2006 at 5:16pm
 
Draga Eugen,

cu privire la politica lor: e corecta, asa si tre' sa faci: daca esti editor la un jurnal, nici macar sa nu incerci  sa publici acolea. Chestie elementara, dupa parerea mea, respectata de absolut toata lumea pe care-o respect. Ca lumea-i mare si e mult loc de inotat prin ea...

La una de mate, daca ai vreo 20 de insi (editori) e bine. Sunt multe reviste cu mult mai putini. Sunt unele chiar cu vreo 4-5.

Am trimis de doua ori la una din Portugalia (minora) si acelasi individ (necunoscut) scria, metodic si rece ceva de genul "aceste chestii pot fi obtinute de oricare expert". Sibilinic. Poti citi: chestiile astea sunt banale (nu erau banale, le-am publicat pe urma la alte reviste, mai bune) sau poti citi: "individul nu ma are la ranza si ma executa ori de cate ori poate". Inclin catre a doua varianta. Drept e, ca intr-una (in prima) demonstram o chestie pe o pagina, facuta pe vreo 15 de altii (amici de-ai mei, de fapt, cu care chiar sunt prietin), pe care *tot el* o aprobase. Nu ma mira chestia, adica...

Faina ar fi treaba daca n-ar fi oamenii ca sa decida ci niste masini infailibile. Da' masinile astea nu s-au proiectat inca (desi cei din AI ne tot ameninta cu chestia asta).

Si eu tot al tau,

Marinica
n-am voie sa mai semnez Nea Marin, ce-am promis, am promis). Si cine stie, poate ca data viitoare, daca se mai ia cineva de mine in mod ne-elegant, imi iau numele de Baba Cloantza - desi un bun amic are copywright pa chestia asta...



Back to top
 
 
IP Logged
 
Pages: 1 2 3 ... 8
(Moderators: AlexA, , Eugen Stamate)