Welcome, Guest. Please Login or Register
YaBB - Yet another Bulletin Board
 
Welcome to our forum.


Pages: 1 ... 6 7 8 
Cum ne practicam meseria? (Read 33703 times)
Alexa._A
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #175 - May 25th, 2009 at 10:18am
 
Am incercat sa postez ceva pe topicul "Revista Presei" si nu a mers! Eugen, poate faci ceva in acest sens, te rog......

In limita timpului de care dispuneti va recomand sa aruncati o privire  in revista "Dilema Veche"

http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=sectiune&nr=275&s=1

tema saptamanii fiind: "Profesia de profesor".
Sunt cateva articole interesante ( depinde si din ce punct de vedere privim situatia).
Lectura placuta.

Back to top
 
 
IP Logged
 
Alexa._A
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #176 - May 28th, 2009 at 8:12am
 
Observator Cultural
BIFURCATII. Fundatura
Autor: Liviu ORNEA


"""Acum vreo cincisprezece ani, un coleg din Franta, fost, demult, profesor al facultatii noastre, ne spunea ca, daca vom continua sa predam asa cum o faceam – cursuri dure, grele, abstracte –, o sa ajungem sa arunce studentii cu avioane de hîrtie în noi – asta înainte sa iasa din sala trîntind usa.
N-au ajuns înca sa arunce cu avioane de hîrtie, dar salile sînt cam goale si majoritatea celor care ne mai asculta dau impresia ca ne fac o favoare, ne rabda............."""


http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Fundatura*articleID_21824-articles_...

Lectura placuta
PS Topicul "Revista presei" este tot in "pana".
Back to top
 
 
IP Logged
 
Costel_Sarbu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 651
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #177 - Oct 19th, 2010 at 3:40pm
 
Eveniment


O mie de vizitatori in "cetatile" de la Facultatea de Chimie


de Mihai Prodan, 19 octombrie 2010 12:20
http://www.ziuadecj.ro/eveniment/o-mie-de-vizitatori-in-cetatile-de-la-facultate...
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #178 - Oct 27th, 2010 at 1:08pm
 
Chiar asha: cum ne-o practicam, meseria?

Raspuns: pai, chiar asha cum chiar putem! Nici mai mult & nici mai putzin.

Eu unu' ma consider in primul rand cercetator & *pe urma* educator. Ca-n *universitar* nu potzi face o alta alegere.

Comentez ashadar mai mult pe cercetare. Uite, ne-a trimes din nou Alexa la un material (p-un alt topic) al domnului Marcus, in care dansul tuna & fulgera in contra, sa le zicem "gajbitorilor", care iau informatzia & &-o insushesc, fara de-a considera necesar a indica sursa.

Hm... E cam primitiv. Ce mare branza e sa spui ca cineva *fura*? Ca *scuipa pa jos, ca da cu pietre* etc., chiar cum scria - vezibine, eu *imi dau sursele, nu cum fac altzii, la case mai mari, pa la Humanitas*- U. Eco?

Problema-i - din nou - oleaca mai subtila. Nu, sper ca nu credetz' ca mi l-am facut pe dl Marcus o "tzinta": v-atzi inshela amarnic.

Eu n-am "tzinte", eu doar reactzionez,
&-o fac in mod cinstit, sa-i zicem (modului) "oportunist": cum te prind, cum dau cu parerea.

Problema, mai subtila, e urmatoarea: anume ca multa shtiintza se face (cam 95%) in ziua de azi *prin analogie*.

Analogia? Dupe parerea mea proprie, moartea shtiintzei. Desigur, in matematica (meseria mea), generalizarile stau la loc da cinste. Ce sunt , oare, ele? Analogie (cu toate ca nu analogie "pura").

Ele, generalizarile - am "comis" multe - nu-s *chiar de lepadat*, daca-s facute *cu cap*, daca *vin cu o idee noua*, idee care "transcede".

Daca sunt, insa, precum tonele de prostioare care se scriu (precum ar fi, spre ezemplu, generalizarile teoremei de punct fix a lu' Cacciopoli -Banach, au invers, dupe placerea dvs.), sunt zerouri care rotunjesc CV-uri.

Pai, informatzia *originala* exista, n-asha? Noi scrim (ca generalizam & chiar citam cu mandrie pe ai pe care-i generalizam), suntem OK potrivit standardelor de etica.

Dar, intrebarea e, n-asha: unde-i *oare* ideea *noua*? Ca doar *ideea aia, fecunda, pa care te bazezi cand generalizezi,  ii veni altcuiva?*

Chiar acu' vo doi ani am generalizat o teorema pentru care cineva a luat premiul Abel (mde, citata acolo, pantru premiu ala, pantre altele).

Da'n demonstratzia generalizarii am folosit teorema originala. Shi, ca atare, deshi am avut o "privire oblica", aratand ca aia se poate imbunatatzi - era vorba initzial de-o conjectura de-a lui Frobenius - ce mare branza? Nu-i, nu-i o mare branza!

Matematica "adevarata" inseamna *idei noi*, punct. Cate idei *noi* ai avut, bre? Asta-ntreb eu. Ca alealalte te pot duce la pozitzii, honoruri, premii, salarii, academii, calatorii, etc.

Exemplu: Chaitin (considerat de ai din informatica "teoretica" un erou). I-am scris, acu' vo 10 ani, ca m-a dezamagit intr-o carte de-a lui, pa care eu dadusem banu', i-am scris & argumentu' (cum ca, gaselnitzele lui sunt doar un ecou al argumentului diagonal al lui Cantor); a tacut & n-a piuit, am schimbat vreo 6 mesaje.

Ia ganditzi-va cu totzii: cam ce fel de shtiintza practic eu (adica fiecare dintre *voi*)?

Mie-mi "ies", la ultima numaratoare "la sange",  doar vo 7 *idei noi pure*, care nu au nici un fel de urma de influentza etc. Inventzie *pura*, adica.

Sau, "descoperire pura", cum vetzi vrea sa-i spunetzi. Dintr-o "mare" de 50 da lucrari, din care de vreo 10-20 ma rushinez, ashi vrea sa nu le fi scris vreodat'...

Vorba aia, din nou: meseria, ne-o facem cu shtim, cum putem & potrivit cu propriile standarde.

Numa' fain,

Nea Marin


















Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #179 - Nov 1st, 2010 at 12:41pm
 
Imi replic mie insami acilea, ca vaz ca tot nu scrie nime'...

Uite, chiar azi, la BBC radio (pa care-l ascult zilnic), aparu' *marea shtire*, adicatelea: <<alcoolul e un drog mai rau decat "crack cocaine" (habar n-am ce-i aia), decat heroina." >>

Studiu publicat nu-sh unde da catra nu-sh care dashteptzi. Studiu daspra care se aminteshte pe... BBC, de parca aia ar fi pus nu-sh ce coada la nu-sh ce pruna!

Uite, eu *ma opun*. Ma opun acestui fel de *pseudoshtiintza*, bazata pa statistica prost aplicata (mda, aplicata de nishte *tembeli*, chiar daca-s ei, profi pa la nu-sh ce fel de huniversitatzi straine).

Da' di she? Pai, e chiar simplu: ca daca compari *statistic* heroina, cocaina, mai shtiu eu ce, cu alcoolu', apa *fa bine s-o faci p-acelashi eshantion numeric*. Adicatelea: una mie pe una mie da folositori. Pai nu?

Ca, daca compari alcoolu' (folosit, aproape zilnic,  de *miliarde*), cu heroina/cocaina aia crack (folosita de *milioane*), daca mai ai *shi tupeu'*
d-a lua 'jdamiidaparai p-o astfel de "cercetare",
ma scuzi, eu itzi spun tzie, "cercetator": du-te, ma-n crack-u tau, bre...

Cele bune,

Nea Marin

Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #180 - Nov 4th, 2010 at 6:23pm
 
                                          Cestiuni editoriale


Mda, acu' vo catziva ani am fo' contactat de catre editoru' shef de la "International Journal of Algebra", care ma invita (desigur) sa trimet lucrari p-acolo.

I-am raspuns ca nu vad de ce oare s-ar infiintza un jurnal numit chiar *astfel* cata vreme ezista de vo 50 de ani unu' numit "Journal of Algebra". Shi ca, ashadar, n-o sa ma obosesc a trimite, prefer sa trimit la "Analele TM"; chiar asha, din chiar *patriotism* - c-am shi facut-o.

Ei bine, dupa catziva ani, jurnalul a "decolat". Am gasit pa internel un numar (pe 2010) in care-s
(yabadabadooo!) chiar citat. Ar trebui sa fiu bucuros, n-asha?

Ca, vezibine, cele 4 citari (2010) in amaratu' de Journal of Algebra "palesc" in fatza citarii in jurnalul "international Journal of Algebra", n-asha?

No. No, no, ce-am cetit e un simplu gunoiash de duzina, sper sa *nu-mi ajunga la recenzie*, ca va trebui sa-l "altoiesc"...

Pe scurt, s-a-ntamplat ceea ce le-am spus d-atuncea: ca, anume,  va da chix, ca se vor " umple" de gunoaie. Ca *nu e ushor a "incepe"-o revista*...

Imi pare, desigur chiar rau ca s-a-ntamplat *chiar asha*, da' asta-i veatza. Ca lumea-i plina de 80% cel putzin gunoaie *sadea*.

Mai de curand, ma invitau unii & altzii sa le fiu editoriu. In noile lor reviste, reviste pa care urmau ei sa le "puie pa picere". I-am refuzat chiar pe totzi.

De ce? pai, pentru ca eu *nu mai am timp*. N-am nici ego-ul ala "suparat", ca sa le arat altora in cate comitzii editoriale-s eu (da-i drept: nu m-a invitat chiar nime' sa fiu editor la "Inventiones"! - ashi fi refuzat pen' ca *nu ashi fi putut face fatza*: meseria de editor e de-a gasi, "convinge" inshi sa se uite, sa ceteasca, sa scrie referate, e o meserie ingrata, care se face pa baza de relatzii, cunoshtiintze, prietenie , admiratziune etc. etc.) - ce mai, e o meserie grea...

Shi-ashadar: dupe ce am petrecut un an jumate ca editor shef (ca eu alegeam, dadeam, m-ocupam) la "Anale TM", m-am lecuit pa vecie, nu accept nici daca ma bagi la J. Algebra (& nu la acel International...).

Dar, noblesse oblige, n-asha? Accept de *doua ori*
pa an sa fac *referate*. Ca eu scriu de una-doua ori pa an & chiar consider ca daca *altzii* ishi pierd din veatza cetind elucubratziunile mele, apai le sunt & eu dator (confratzilor).

A face un referat - mda, face parte dan meserie de la un anumit "nivel" - imi ia cam chiar pana la chiar 3 luni da dupa-amieze dan veatza, daca-i o trebshoara *serioasa*.

Nu, nu-tzi potzi *bate joc* - chiar asha cum imi scriau multzi, anume ca e simplu, ca ei resping daca nu intzeleg & aproba intru publicare daca-i cunosc pe autori & intzeleg. E vorba de *munca omului/oamenilor*, nu? Munca de, cateodata, *ani*.

E drept, se cam simte cand e munca de 30 da zile, le resping pa alea mai iute.

Eu, cand resping, scriu dupe aia ca *eu* am respins. Desigur, systemu' e *altfel*, cum ca, adica,
referentu' e anonimu'. Ei, uite, mie chestia asta nu-mi place defel, eu practic (ca-i doar dreptu' meu
& doar riscu' meu) *chiar impotriva*.

De ce? Pai, pentru ca *nu mi se pare chiar cosher*
a fi eu anonimus, iar autorele/autorii sa-shi puna
"capu' pa butuc" in fatza unui anonim.

M-au "certat" unii, prieteneshte, da' asha-s eu. Shi, desigur, alora carora le *aprob* lucrarile, ei bine, alora *nu le spun*! Am eu, mica mea satisfactzie...

Aste-a tot chestii daspra cum ne facem noi meseria. Nu, nu ma ashtept ca altzii sa faca  la fel,
nu acuz pa nimeni; e vorba sa va scriu cum imi fac *eu* meseria, ca vaz ca ailaltzi nu se oboseshte, neam!

cele bune,

Nea Marin







Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #181 - Apr 8th, 2014 at 5:54pm
 
Shi, iata, dupa *patru ani* chiar 'cerc d-a sufla veatza pasta acest topic, vaz, *vetust*...

Ca, vaz, pa *chiar nime'* nu prea interesaza...

In anul 1991-1992 (?) tzineam un curs de ''Caractere ale grupurilor finite'' - un curs ''open'', la care puteau veni (shi, au & venit) studentzi din anul 2  & mai mari. La U.Timishoara.

Hm... Nu ma ridicam (era vorba de primele *trei capitole* din Isaacs) la chiar *nivel*. Shi, le predam!

Mi-au trebuit chiar 2014-1992 da ani ca sa ma chiar *dumiresc*, ca sa *intzeleg io* cam ce shi cam cum...

Mda, o *chiar shtim*: cum ca, ne-numaratzi, vrand sa sa dea ''mari'', in ''ton'' cu ''moda'',
chiar ''baga'' cursuri, fara de a le chiar *stapani*. 

La *mine*, era vorba de-o trebshoara ''noua''  de vreo 95 da ani.

Ma *chiar rushinez*, da' *nu am ce face*: ca, niciunul dintre acei studentzi
nu se baga pan cea trebshoara. De ce? Pen' ca *eu eram un profesor slab*!

Ia, va rogu-va, de-a cugeta, oleaca, la ce scriu io *acuma*: un  prof (nu conteaza de ce nivel e, cui preda ea/el), daca *nu shtie* de zece ori mai mult decat preda, e un prof *slab*!

Da, da, asha eream *io*, ca prof in '' caractere'', in 1991-1992 (?).

Mi-au trebuit, iata, atatzia ani, pentru a putea sa *aplic* ceea ce *chiar predam atunci*,
gasind - mda, cu *acele* metode destul de *elementare* (ca, numa' pe *astea* le chiar pot ''stapani'', ca *atat* ma duce *pa mine mintea*) un ''giuvaier'', care le scapase *tuturor*, de numa' 2014-1896 da ani...

Hm... Morala? Morala e sa *nu* va chiar ''avantatzi'' de-a preda cursuri inca *ne-inghitzite*, inca ne-mestecate ''ca lumea''. Ca, studentzii *o simt* (ai mai avansatzi). Va o scriu ca sa  va *fie chiar clar*!

Muuult, mult mai bine-ar fi de-a *indruma studentzii* de-a ceti pa *maeshtri*!

Zau...

Cele bune,

Nea Marin



Back to top
 
 
IP Logged
 
Nicolae Hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #182 - Apr 9th, 2014 at 9:29am
 
Marian_Deaconescu wrote on Apr 8th, 2014 at 5:54pm:
Ia, va rogu-va, de-a cugeta, oleaca, la ce scriu io *acuma*: un  prof (nu conteaza de ce nivel e, cui preda ea/el), daca *nu shtie* de zece ori mai mult decat preda, e un prof *slab*!



Am sa mai adaug ceva la cele spuse de tine. In științele empirice, un profesor înțelege cel mai bine domeniile direct legate de activitatea sa de cercetare. De aceea cercetarea este obligatorie pentru toți profesorii care se respectă. Nu poți ține un curs realmente bun, dacă nu te-ai aplecat în laborator asupra sistemelor despre care vrei să le vorbești studenților.
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #183 - Apr 9th, 2014 at 2:22pm
 
Fara de discutzie, Nicolae: cu totzii am auzit (la prima mana!) poveshtile inginerilor stagiari de care-shi bateau maishtrii joc, cerandu-le sa le aduca o galeata de ''cliring''...

Adaug & io ceva, aici: ca, naume, matematica (mda, Regina Shtiintzelor, bla, bla, bla) se bazeaza pe experiment -dar, e mental - ca & ale voastre, alea ''empirice''.  Ca shi ale voastre
(atunci cand ishi merita, ale voastre, numele), matematica se *bazeaza* pe experiment & pe *intuitzie*. Ca, far' de *intuitzie*, potzi face esperimente & iese neam...

Pe scurt: inainte vine *ideea*, pe *urma* se verifica. De cele mai multe ori, cade balta.
Dar, uneori...

Numa' fain,

Nea Marin



Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #184 - Apr 14th, 2014 at 10:46am
 
Shi, io *continui*, draga Nicolae,

pen' ca nu avusei raspuns: io scriu acuma *diferit* de mai sus-ul ''uneori'': ca, vaz ca de *cele mai multe ori*, chiar cand iese *nimic*, pan shtiintzele *voastre*, se *chiar publica*, chiar ca & prin a *noastra*...

Pai, *asta-i problema mea*, draga Nicolae. Ca, uite: acuma tz-am chiar scris-o...

Se scrie, * prea mult & prea prost *.

NUma' fain , tuturor de cetitzi p-acilea,

Nea Marin
Back to top
 
 
IP Logged
 
Nicolae Hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #185 - Apr 15th, 2014 at 12:10pm
 
Marian_Deaconescu wrote on Apr 14th, 2014 at 10:46am:
Pai, *asta-i problema mea*, draga Nicolae. Ca, uite: acuma tz-am chiar scris-o...

Se scrie, * prea mult & prea prost *.



Am mai avut odată o discuție pe tema asta, însă o putem relua, pentru că este de interes. Problema ta majoră este aceea că lucrând pe un domeniu cu totul particular (raportat la modul în care se derulează cercetarea în matematică), vrei să extinzi judecățile și principiile care operează în matematică și pentru Științele Naturii, respectiv Științe Inginerești, ceea ce nu se potrivește de nici un fel.

Am s-o iau de această dată mai de departe cu discuția, făcând o paralelă între medaliile Fields și premiile Nobel. Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce se acordă medaliile Fields doar până la vârsta de 35 de ani, iar premiile Nobel de regulă după 60-65 de ani ? Eu cred că aici este răspunsul de care ai tu nevoie. Cred că suntem cu toții de acord că matematicienii sunt ceva mai speciali și că pentru a obține performațe în matematică este nevoie de un anumit sistem de gândire, pe care dacă nu-l ai de la mama ta, poți să stai în cap și să muncești 20 de ore pe zi că tot degeaba. De aceea probabil că un matematician, pentru a spune ceva important pe domeniul său, nu are nevoie de zeci de ani de experiență. Voi operați într-o lume a ideilor, unde barierele sunt impuse exclusiv de imaginație și de logică. Tu poți opera fără probleme într-un spațiu cu 4 sau 5 dimensiuni, pe când eu dacă vin și spun că un anumit fenomen se petrece într-un spațiu cu 4 dimensiuni, iar ceea ce vedem în laborator este doar o proiecție 3D a fenomenului, voi fi trimis degrabă la Spitalul de glumeți.

De aceea pentru matematicieni sunt foarte importante ideile, iar pentru cei care lucrează în domeniul Științelor Naturii, experimentul. Eu pot să am 100 de idei cât se poate de mărețe, însă dacă nu le pot demonstra experimental sunt zero, indiferent cât de logic ar fi modelul meu sau demonstrația care stă în spatele lui. De aceea ție îți vine greu să înțelegi că avem nevoie câteodată de sute de experimente care se finalizează cu o concluzie minoră din punctul tău de vedere: spre exemplu că aminoacidul 24 dintr-o anumită secvență proteică este responsabil de adeziunea unei celule hepatice pe un anumit substrat. Asta nu e o "idee MARE" cum îți place ție să spui, însă este un pas OBLIGATORIU către o idee mare. Du-te de curiozitate pe YouTube și vizualizează un filmuleț despre mecanismul de multiplicare al virusului HIV (nu durează mai mult de 5 minute). Iar după aceea gândește-te că în spatele fiecărei secunde de film sunt sute, poate chiar mii de ore de experiment. In spatele fiecărei secunde de film sunt bucăți din viața a zeci și zeci de cercetători, cărora nu le va ridica nimeni statui și a căror nume nu va rămâne în enciclopedii.   

In Stiințele Naturii există mii de lucrări de rutină, care aparent nu fac nici o gaură în cer. Insă pentru a putea face un cât de mic pas înainte avem nevoie de ele. Sigur că nu discutăm aici despre falsurile grosolane, pe care le-au făcut unii pentru a obține finanțări, sau glorie de moment. Nu sunt foarte multe cazuri de acest gen. De aceea în Științele Naturii, la fel ca și în cele Inginerești, este obligatori să petreci o mulțime de ore în laborator și să simți fenomenele pe care le studiezi. Când te cobori la scară nanometrică nu e suficient să citești pentru a înțelege ce se întâmplă într-un balon de reacție.

Sunt de acord că se scrie din ce în ce mai mult, dar eu cred că asta este inevitabil dacă vrem să înțelegem ce se întâmplă la scară moleculară. De aceea premiul Nobel în Medicină, Fizică sau Chimie nu se poate lua decât cu totul excepțional atunci când ești tânăr. Aici nu sunt suficiente ideile, ci trebuie să le mai și demonstrezi experimental, iar asta înseamnă timp și bani, câteodată foarte mulți bani.      
Back to top
 
 
IP Logged
 
AlexA
YaBB Moderator
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1149
Gender: female
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #186 - Apr 15th, 2014 at 1:01pm
 
Quote:
Am mai avut odată o discuție pe tema asta, însă o putem relua, pentru că este de interes. Problema ta majoră este aceea că lucrând pe un domeniu cu totul particular (raportat la modul în care se derulează cercetarea în matematică), vrei să extinzi judecățile și principiile care operează în matematică și pentru Științele Naturii, respectiv Științe Inginerești, ceea ce nu se potrivește de nici un fel.

Am s-o iau de această dată mai de departe cu discuția, făcând o paralelă între medaliile Fields și premiile Nobel. Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce se acordă medaliile Fields doar până la vârsta de 35 de ani, iar premiile Nobel de regulă după 60-65 de ani ? Eu cred că aici este răspunsul de care ai tu nevoie. Cred că suntem cu toții de acord că matematicienii sunt ceva mai speciali și că pentru a obține performațe în matematică este nevoie de un anumit sistem de gândire, pe care dacă nu-l ai de la mama ta, poți să stai în cap și să muncești 20 de ore pe zi că tot degeaba. De aceea probabil că un matematician, pentru a spune ceva important pe domeniul său, nu are nevoie de zeci de ani de experiență. Voi operați într-o lume a ideilor, unde barierele sunt impuse exclusiv de imaginație și de logică. Tu poți opera fără probleme într-un spațiu cu 4 sau 5 dimensiuni, pe când eu dacă vin și spun că un anumit fenomen se petrece într-un spațiu cu 4 dimensiuni, iar ceea ce vedem în laborator este doar o proiecție 3D a fenomenului, voi fi trimis degrabă la Spitalul de glumeți.

De aceea pentru matematicieni sunt foarte importante ideile, iar pentru cei care lucrează în domeniul Științelor Naturii, experimentul. Eu pot să am 100 de idei cât se poate de mărețe, însă dacă nu le pot demonstra experimental sunt zero, indiferent cât de logic ar fi modelul meu sau demonstrația care stă în spatele lui. De aceea ție îți vine greu să înțelegi că avem nevoie câteodată de sute de experimente care se finalizează cu o concluzie minoră din punctul tău de vedere: spre exemplu că aminoacidul 24 dintr-o anumită secvență proteică este responsabil de adeziunea unei celule hepatice pe un anumit substrat. Asta nu e o "idee MARE" cum îți place ție să spui, însă este un pas OBLIGATORIU către o idee mare. Du-te de curiozitate pe YouTube și vizualizează un filmuleț despre mecanismul de multiplicare al virusului HIV (nu durează mai mult de 5 minute). Iar după aceea gândește-te că în spatele fiecărei secunde de film sunt sute, poate chiar mii de ore de experiment. In spatele fiecărei secunde de film sunt bucăți din viața a zeci și zeci de cercetători, cărora nu le va ridica nimeni statui și a căror nume nu va rămâne în enciclopedii.   

In Stiințele Naturii există mii de lucrări de rutină, care aparent nu fac nici o gaură în cer. Insă pentru a putea face un cât de mic pas înainte avem nevoie de ele. Sigur că nu discutăm aici despre falsurile grosolane, pe care le-au făcut unii pentru a obține finanțări, sau glorie de moment. Nu sunt foarte multe cazuri de acest gen. De aceea în Științele Naturii, la fel ca și în cele Inginerești, este obligatori să petreci o mulțime de ore în laborator și să simți fenomenele pe care le studiezi. Când te cobori la scară nanometrică nu e suficient să citești pentru a înțelege ce se întâmplă într-un balon de reacție.

Sunt de acord că se scrie din ce în ce mai mult, dar eu cred că asta este inevitabil dacă vrem să înțelegem ce se întâmplă la scară moleculară. De aceea premiul Nobel în Medicină, Fizică sau Chimie nu se poate lua decât cu totul excepțional atunci când ești tânăr. Aici nu sunt suficiente ideile, ci trebuie să le mai și demonstrezi experimental, iar asta înseamnă timp și bani, câteodată foarte mulți bani.      



Nicolae,
Comentariul tau pica foarte bine pentru ca exact la acest topic voiam inca de ieri sa postez un articol foarte interesant despre cum a ajuns sa se faca cercetare in stiintele medicale. Este legat de ceea ce spui tu: evident, este unul din domenii in care partea experimentala este esentiala, ba chiar as spune ca ideile vin destul de des si destul de mult  de aici. Numai ca s-a ajuns la o pervertire a ideii de a face stiinta pentru stiinta, de a face cercetare pentru ca stiinta sa avanseze, iar ceea ce spunea nea Marin ca " se publica prea mult" ( si prea prost as adauga eu) este mai adevarat  ca niciodata. Si nu numai ca se publica mult si prost dar pe toata maculatura asta se cheltuie fonduri care ar putea fi alocate cu rezultate mult mai bune altor domenii.
Articolul de care aminteam si pe care de ieri voiam sa-l postez la aceasta rubrica " Cum ne facem meseria " ( de cercetator, in acest caz) a aparut in  "Le Monde"  si este bazat pe alta publicatie din "Nature" a unui cercetator american. In text gasiti si trimiterea la articolul original din Nature cu link-ul respectiv.

"Le scandale des médicaments qui soignent la souris mais pas l’humain"

http://passeurdesciences.blog.lemonde.fr/2014/04/13/ces-medicaments-testes-sur-l...


"'est, pour reprendre le titre d'un documentaire célčbre, une vérité qui dérange. Un dysfonctionnement majeur dans la recherche médicale, qui non seulement gaspille des centaines de millions d'euros, voire davantage, mais prélčve aussi sa dîme en vies humaines. C'est le scandale de toutes ces molécules testées avec succčs, études ŕ l'appui, sur des rongeurs mais qui, lorsqu'on est passé ŕ la phase coűteuse de l'essai clinique (sur l'humain), n'ont plus eu aucun effet significatif.

Si j'en parle aujourd'hui, c'est parce que, dans un récent article publié par Nature, le chercheur américain Steve Perrin dénonce ce dysfonctionnement avec force et sans pitié. "Męme quand les études sur l'animal suggčrent qu'un traitement sera efficace et sans danger, plus de 80 % des médicaments potentiels échouent quand on les teste sur les gens", résume-t-il d'emblée. Or, poursuit le texte, "les séries d'essais cliniques entrepris pour un traitement potentiel peuvent coűter des centaines de millions de dollars. Les coűts humains sont encore plus grands : les patients souffrant d'une maladie évolutive mortelle peuvent n'avoir qu'une seule chance d'essayer un traitement expérimental prometteur. Typiquement, les essais cliniques exigent des patients qu'ils s'engagent pour un an de traitement voire davantage, période pendant laquelle ils sont exclus d'autres options expérimentales", lesquelles pourraient avoir de meilleures chances de succčs..."
Back to top
 
 
IP Logged
 
Nicolae Hurduc
Ex Member


Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #187 - Apr 15th, 2014 at 4:09pm
 
AlexA wrote on Apr 15th, 2014 at 1:01pm:
Numai ca s-a ajuns la o pervertire a ideii de a face stiinta pentru stiinta, de a face cercetare pentru ca stiinta sa avanseze, iar ceea ce spunea nea Marin ca " se publica prea mult" ( si prea prost as adauga eu) este mai adevarat  ca niciodata. Si nu numai ca se publica mult si prost dar pe toata maculatura asta se cheltuie fonduri care ar putea fi alocate cu rezultate mult mai bune altor domenii.



Asta deja este o altă problemă, legată de partea urâtă a cercetării (la fel ca și cercetarea militară). Și tocmai din aceste motive trebuie întreținută cercetarea fundamentală de către STAT ! In momentul în care lași cercetarea exclusiv în zona privată există acest pericol al pervertirii, pentru că sunt foarte mulți bani în joc. Reamintesc faptul că implementarea unui medicament pe piață înseamnă investiții de aproximativ 1 miliard USD. Nu trebuie să mai explic de ce o companie producătoare de medicamente nu se va da în lături de la nimic pentru a finaliza procedura de implementare, chiar dacă la un moment dat (mai ales pe stadiile finale) testele arată că respectivul medicament nu prea ajută. Și ceea ce se întâmplă în industria farmaceutică nu e singurul exemplu. In industria auto, toate patentele legate de funcționarea motorului cu hidrogen sunt cumpărate de marile companii producătoare de motoare pe benzină. Dacă s-ar dori, de mâine s-ar putea fabrica la scară industriala motoare cu hidrogen. Insă s-ar pierde investițiile făcute în domeniul motoarelor tradiționale, ar cădea piața petrolului (cu consecințe greu de bănuit) etc.

Insă revin la problema cercetării fundamentale, susținute de către STAT, care reprezintă singurul mod de a contracara eventualele derapaje impuse de către interesele financiare. Atâta timp cât există un sistem puternic de cercetare care generează date publice, toate falsificările sau forțările de rezultate au șanse majore să fie date în vileag. Iată un motiv în plus pentru a finanța cercetarea fundamentală, altul decât acela de progres în cunoaștere. 

Și încă un lucru. Niciodată nu vei reuși să dirijezi în mod ideal niște fonduri (și asta nu numai în cercetare). Întotdeauna va exista un coeficient de pierderi pentru că peste tot în lume există corupție și trafic de influență. Asta ține de natura umană. Însă acest coeficient de pierderi trebuie minimizat pe cât posibil și aici stă România foarte prost. 
Back to top
 
 
IP Logged
 
Marian_Deaconescu
God Member
*****
Offline


I love YaBB 1G - SP1!

Posts: 1223
Kuwait
Gender: male
Re: Cum ne practicam meseria?
Reply #188 - Apr 15th, 2014 at 4:47pm
 
O ye, Nicolae! Ma bucur, sa shtii, ca putem avea discutzii chiar ''academice'', sa shtii, fara de bagari de sule pan coaste. Zau. In buna (plicticoasa) mea traditzie, dau mai jos cu copy-paste, comentandu-tzi mesajul (cred eu, interesant, care te chiar pune pe ganduri),
cam asha:

''Am mai avut odată o discuție pe tema asta, însă o putem relua, pentru că este de interes. Problema ta majoră este aceea că lucrând pe un domeniu cu totul particular (raportat la modul în care se derulează cercetarea în matematică), vrei să extinzi judecățile și principiile care operează în matematică și pentru Științele Naturii, respectiv Științe Inginerești, ceea ce nu se potrivește de nici un fel.''

N.M. : ba da, se *potriveshte*, pentru ca-n *orice faci* e nevoie de *idee*...
**********************************************************************
''Am s-o iau de această dată mai de departe cu discuția, făcând o paralelă între medaliile Fields și premiile Nobel. Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce se acordă medaliile Fields doar până la vârsta de 35 de ani, iar premiile Nobel de regulă după 60-65 de ani ? Eu cred că aici este răspunsul de care ai tu nevoie. Cred că suntem cu toții de acord că matematicienii sunt ceva mai speciali și că pentru a obține performațe în matematică este nevoie de un anumit sistem de gândire, pe care dacă nu-l ai de la mama ta, poți să stai în cap și să muncești 20 de ore pe zi că tot degeaba. De aceea probabil că un matematician, pentru a spune ceva important pe domeniul său, nu are nevoie de zeci de ani de experiență. Voi operați într-o lume a ideilor, unde barierele sunt impuse exclusiv de imaginație și de logică. Tu poți opera fără probleme într-un spațiu cu 4 sau 5 dimensiuni, pe când eu dacă vin și spun că un anumit fenomen se petrece într-un spațiu cu 4 dimensiuni, iar ceea ce vedem în laborator este doar o proiecție 3D a fenomenului, voi fi trimis degrabă la Spitalul de glumeți.''
********************************************************************
N.M. Uite c-aicea nu suntem d-acord, pentru ca matematicienii sunt doar atat de ''speciali'' ca shi chimishtii, fizicienii, biologii, inginerii care *ishi merita numele*, cum *chiar* scrisei eu oleaca mai sus.

Desigur, Medalia Fields, ma cam ocoli (hi, hi, ce sa li fac io, alora?) Dar, lasa, ca la Nobel, *tu* inca ai timp ca sa ajungi.

Lasand gluma de-o parte, Nicolae: ai dreptate: ca ''noi'' operam intr-o lume de-a ideilor, cu , sa spunem, dar de ce sa nu o spunem(?) *limitele ei* de ''des-fashurare''. In care o minuscula gresheala da *totul* peste cap. Pretzul platit pentru *corectitudine*? E ca va *ramane*, pe ''veci'': ca, *nu se va schimba niciodata*...

Nu, eu *nu* ''operez'' pan nici un fel de ''spatziu''. Shi, nici *tu* nu cred ca operezi pan cel cu 4 dimensiuni (decat daca ne explici chiar cum, viteza luminei te ''framanta'' pa tine, pan experimentele *tale*).
*******************************************************************


''De aceea pentru matematicieni sunt foarte importante ideile, iar pentru cei care lucrează în domeniul Științelor Naturii, experimentul. Eu pot să am 100 de idei cât se poate de mărețe, însă dacă nu le pot demonstra experimental sunt zero, indiferent cât de logic ar fi modelul meu sau demonstrația care stă în spatele lui. De aceea ție îți vine greu să înțelegi că avem nevoie câteodată de sute de experimente care se finalizează cu o concluzie minoră din punctul tău de vedere: spre exemplu că aminoacidul 24 dintr-o anumită secvență proteică este responsabil de adeziunea unei celule hepatice pe un anumit substrat. Asta nu e o "idee MARE" cum îți place ție să spui, însă este un pas OBLIGATORIU către o idee mare. Du-te de curiozitate pe YouTube și vizualizează un filmuleț despre mecanismul de multiplicare al virusului HIV (nu durează mai mult de 5 minute). Iar după aceea gândește-te că în spatele fiecărei secunde de film sunt sute, poate chiar mii de ore de experiment. In spatele fiecărei secunde de film sunt bucăți din viața a zeci și zeci de cercetători, cărora nu le va ridica nimeni statui și a căror nume nu va rămâne în enciclopedii. ''
*********************************************************************

N.M. Dar, *desigur*, Nicolae, te rog sa ma chiar scuzi: chiar *asta* scriam & eu mai sus: ca, din atatea experimente nu iese mai nimica....

Iar, eu de *altceva* ma chiar ''legam io'', Nicolae: cum ca *atatea* esperimente (ca, am nenumarate exemple, *altele*, de *rahat*) ajung in *publicatzii, bre...Shi, te rog d-a ma cam scuza: o *vede* lumea, bre, cu *ochiu liber*... Nu ma starni, ca-tzi dau exemple.

*********************************************************************
 

''In Stiințele Naturii există mii de lucrări de rutină, care aparent nu fac nici o gaură în cer. Insă pentru a putea face un cât de mic pas înainte avem nevoie de ele. Sigur că nu discutăm aici despre falsurile grosolane, pe care le-au făcut unii pentru a obține finanțări, sau glorie de moment. Nu sunt foarte multe cazuri de acest gen. De aceea în Științele Naturii, la fel ca și în cele Inginerești, este obligatori să petreci o mulțime de ore în laborator și să simți fenomenele pe care le studiezi. Când te cobori la scară nanometrică nu e suficient să citești pentru a înțelege ce se întâmplă într-un balon de reacție.''
***********************************************************************

N.M. Dar, desigur, Nicolae, exista-n Matematica *mii de lucrari de rutina* &, sa shtii ca eu chiar cred ca *nu e deloc nevoie de ele*. Pentru ca ''paraziteaza'' trebshoara, pentru ca pun pe tineri pe ''shina' '' care nu duce nicaieri, pentru ca ''induc'' ideea ca ''iese'' ushor, ca Shtiintza e o chestie ''de rutina''... Io ma *opun*.

***************************************************************

''Sunt de acord că se scrie din ce în ce mai mult, dar eu cred că asta este inevitabil dacă vrem să înțelegem ce se întâmplă la scară moleculară. De aceea premiul Nobel în Medicină, Fizică sau Chimie nu se poate lua decât cu totul excepțional atunci când ești tânăr. Aici nu sunt suficiente ideile, ci trebuie să le mai și demonstrezi experimental, iar asta înseamnă timp și bani, câteodată foarte mulți bani.''      

*******************************************************************

N.M. Din cate-am aflat *io*, un premiu Nobel se dadu' unuia care nu prea calcula prea bine (chiar anu' trecut, pan Fizica, bine ca i s-a decernat, ca s-a putut bucura & dansu', domnul Higgs), pentru *intuitzii* (ma rog, pana la urma, d-ale d-lui de Broglie, poate ca mai *bine* pus un punct *important* p-un ''i''). Adica, pentru o *idee*...

Uite, mi-aduc aminte ca, acum vreo catziva ani, ni s-a cerut, p-acilea, sa semnam o petitzie (mda, inca mai traia Palade, care a shi semnat-o, petitzia aia) ca sa convingem comitetu' Nobel sa-i dea & destoinicului, admirabilului nostru profesor roman, de la Cluj, acel premiu.

Iar io, shtiind ca mortu' de la groapa nu se-ntoarce, n-am catadicsit sa o semnez (cu toate ca & eu credeam ca *merita*).

Iata - cred ca dansul (de care, *acuma*, nu-shi mai aduce chiar poate *nime* aminte) era ori biochimist, ori biolog. Uite: *ideea*! Ideea ''produsa'' far' da *bani*, pa vremea lu' Ceashca. Ecce Homo!

Ca, avem, *oameni*, cat *cuprinde*! Cu *totzii* scriu *ca tine*, Nicolae: cum ca, e *nevoie de bani*. Sigur, *sigur* ca *e nevoie de bani*!

Numa' *idei* s-aibe... Ca, i-or lua *altzii* pan' bratze &, le vor da chiar *bani*, catzi le trebe... Ca, daca, draga Nicolae, intri in aceasta '' capcana'', cum ca, adica, de aia nu mere trebshoara, pentru ca nu se ezista *bani*, io itzi raspund cam asha: ca de *aia* nu le mere chiar *tuturor bine*: pen' ca *nu se mai ezista bani*...

Singura *mea* problema e asta: cum faci, anume, ca banu' (atat cat mai este, putzin), sa ''curga'' in catre cei care *chiar fac*? Ca, io *nu ma preocup* de ''massa'' & de productzia ei, cum o chiar *shtim*?

Sper ca m-am facut oleaca *shi mai bine* intzeles, Nicolae. Cercetarea noastra, romaneasca, e *parazitata* (&, platita!), de catre *nenumaratzi* cari si fac de-a cerceta.

Shi, trebii *asteia*, nu i te chiar potz' opune *tu*. Vaz *io*. Dra, poate ca *tu* nu te-ai putut face atat de bine intzeles ca sa te intzeleg io. Mi se-ntampla, sa shtii, & mie.

Al tau,

Nea Marin

P.S. Vaz, pe mai sus, ca ne re-impreteniram oleaca, Alexa. E *foarte bine*, ca io nu m-am dez-pretenit niciodata.







Back to top
 
 
IP Logged
 
Pages: 1 ... 6 7 8 
(Moderators: AlexA, , Eugen Stamate)