FAR nu isi propune sa fie implicat in jocuri politice. Membrii colegiului director nu pot fi membrii a unui partid politic. Insa la fel de adevarat este ca o reforma a mediului academic nu se poate produce fara vointa si actiune politica. Agitatia a fost prea mare in aceasta ultima perioada de timp incat ar fi fost riscant sa ne divizam ireconciliabil din pasiune politica. Cred totusi ca este bine sa ne precizam inaintea unui eveniment ca cel de sambata pentru a nu da nastere la speculatii legate de perceptia pe care o avem legat de ce se intampla. Postez astfel mesajul de mai jos cu rugamintea de a pastra un echilibru in discutiile ce vor urma. A trebuit sa repet unele lucruri pe care unii le stiti deja pentru a fi cumva unitar.
    
    
    A face cercetare stiintifica nu a fost si nici nu avea cum sa fie o meserie profitabila (profesional si material) in o Romanie macinata de tranzitie. Politicienii, avocatii, economistii (capitalisti sau comunisti), notarii, jurnalistii, analistii (de tot felul), sociologii, politologii, etc si toti cei convertiti de la alte meserii spre aceste domenii au avut mereu “bastonul de maresal (parlamentar, ministru, sef de partid, etc)” in diplomatul de bazar al vremurilor tulburi pe care le tot traversam de 17 ani. In ce ma priveste am realizat doar dupa cateva vizite scurte facute in UE (1991-1995) ca voi fi nevoit sa aleg intre a manca in continuare salam cu soia in laboratoarele peste care se aseza deja un praf gros, convertirea spre o indeletnicire profitabila a tranzitiei (cele enumerate mai sus) sau a face totusi cercetare acolo unde era cautata si apreciata. La mijlocul anilor 90 acest secenariu era cred destul de clar pentru foarte multi dintre tinerii universitari din tara. Putini cred ca ne-am decis peste noapte si doar datorita acestor argumente reci, uite de maine ne punem diplomele in valiza si plecam in state, Canada, EU, Japonia etc. Convingerea mea este ca cei mai multi au luat decizia de a pleca fie si temporar din tara in momentul in care au intrat in conflict direct cu “realitatile” tranzitiei, dintre care am putea enumera, atmosfera uneori irespirabila din catedre, facultati si universitati, iesita preponderent la suprafata la alegeri, promovari, angajari, distribuire de fonduri, norme didactice si spatii, salarii de merit, etc; conflicte sa le zic “zilnice” rezultate din interactia directa cu servicii publice arogante si corupte (de la plata unor banale facturi pana atitudinea politistului de pe strada); conflicte de identitate cu o societate care mergea intr-o directie gresita, intretinute de un mediu politic toxic si ineficient care arunca orice previziuni pozitive pe o scara de timp iesita din posibilitatile noastre de asteptare. Asa cum am mai declarat conflictul meu s-a datorat atitudinii discriminatorii intre angajatii tineri care aveau sau nu relatii de sustinere bazate pe nepotism. La ce evolutie pozitiva ma puteam eu astepta si cam in cati ani, cand decanul si patru sefi de caterdra din cinci isi aveau copii proprii asistenti? Acesta a fost contextul in care am acceptat idea de a ma “coace” intr-un mediu ceva mai sanatos si a amana confruntarea pentru un moment in care sa am sansa de a produce si altceva decat zambetul celor vizati. Am plecat deci in inuarie 1996 la o bursa doctorala in Japonia. Desi mi-am sustinut prima teza de doctorat in 1998, evolutiile constant negative din acea perioada mi-au amant intoarcerea. In vara anului 2002 am fost abordat sa dau un raspuns clar daca sunt sau nu dispus sa ma intorc in tara pentru un post de conferentiar. Am spus nu argumentand ca s-au schimbat prea putine lucruri in bine. Am fost etichetat ca lipsit de patriotism. In februarie 2003 am semnat un contract pe patru ani ca profesor asociat la un centru de excelenta (aveam deci certitudiea unei stabilitati profesionale pentru o perioada ceva mai mare). Tot atunci presedintele Iliescu a inceput sa critice vehement “capitalismul de cumetrie”. Manat si de emotia aflarii vestii ca voi deveni tata am indraznit sa scriu un memoriu catre presedintie in care ceream sa se realizeze un studiu sociologic asupra nepotismului universitar. Ce a urmat poate fi sintetizat in urmatoarele fapte.
    - In locul studiului sociologic cerut in memoriu am fost pus intr-un conflict direct cu propria universitate in care prorector era chiar fostul decan ce isi avea inca fiica asistenta. Senatul a raspuns ca nu exista nepotism la Cuza ci doar eu sunt rupt de “realitatile” din tara;
    - Desi presa a sustinut acest demers si cazuri similare de nepotism au fost dezvaluite in marea majoritate a universitatilor din tara, guvernul Nastase o numeste secretar de stat pentru tineret pe Daciana Sarbu, fiica ministrului agriculturii;
    - Interviuri extinse ale Dacianei Sarbu aparute in presa relevau o totala neintelegere a motivelor pentru care tinerii cercetatori si tinerii in general pleaca din tara, sustinand printre altele si idea ca respectivii ar trebui sa-si plateasca educatia primita de la statul Roman;
    - nepotism.org devine in octombrie 2003 Forumul Academic Roman;
    - Studiul FAR (mai 2004) este trimis la diverse organizatii ale UE incluzand critici directe la adresa guvernului si a primului minsitru Adraian Nastase;
    - Presedintele Iliescu organizeaza doar cu cateva luni inainte de alegeri (octombrie 2004) o conferinta legata de migratia tinerilor cercetatori ocazie cu care declara printre multe altele: "Sa-mi spuneti ce faceti voi pentru tara?"
     - La sfarsit de mandat Iliescu o decoreaza cu Steaua Romaniei pe Daciana Sarbu, probabil pentru consultanta profesionista in domeniul tineretului;
    - Basescu il invinge in alegerile prezidentiale pe Nastase. Cat de important a fost acest moment pentru tara am inteles (pe langa ce intelesesem deja din stenograme si nu numai) cand Nastase a prezentat intregii natiuni interiorul ”social democrat” al casei sale.
    - Daciana Sarbu devine deputat, colega de parlament cu tatal sau, sotii Mitrea, fratii Marcu si Vadim Tudor, fratele lui Mazare, finul Bogdan Olteanul si nasul Tariceanu, fiul lui Rosca Stanescu si altii cati or mai fi ca ei. Din ianuarie 2007 Daciana Sarbu devine si parlamentar european.
    - Ministrul Miclea se declara impotriva nepotismului (fara a mentiona eforturile constante ale www.nepotism.org si FAR) si o delega pe d-na Miroiu sa elaboreze un cod etic academic din care lipseste cuvantul nepotism. Pe langa niste detalii de familie dansa s-a justificat ca nu a stiut nimic despre aceste demers. Intr-un tarziu d-na Miroiu a semnat studiul FAR;
    - Gheorghe Seculici cuscrul presedintelui Basescu apare meteoric in componenta guvernului Tariceanu;
    - Finul lui Boc, Alin Tise, devine prefect de Cluj odata cu preluarea de catre fortul prefect, Mihail Hardau, a functiei de ministru al Educatiei si Cercetarii. Asta in contextul in care PD a sustinut ideile anti-nepotism;
    - Diverse forme de nepotism sunt deconspirate de presa incapand de la jandarmii din puscarii pana la servicii vamale, birouri de avocati si notari;
    - Presedintele Basescu lanseaza o comisie prezidentiala pentru educatie. Trei din membrii comisiei au participat fara remuscari la conferinta de la Sinaia a lui Iliescu iar unul dintre ei chiar a negociat infiintarea unui institut national de cercetare;
    - Tariceanu consacra moda (lansata nu neaparat de dansul) ministrului, prefectului, procurorului, paralementarului etc bine sub 40 de ani. Isteria este pe masura si prea multi tineri se agita cativa anisori cu rucsacul deschis caci este atata impredictibil in actul politic romanesc incat nici nu stii cand iti pica un portofoliu de ministru in cap. Remuscari nu exista. Tanar fiind iti poti permite sa visezi ca daca esuezi ca ministru al educatiei pe la 30 mai poti prinde un post la mediul pe la 40, apoi unul la finantele pe la 50 etc. De ce oare trebuie sa fii mai intai ministru ca sa poti ajunge intelept?
    - Raportul privind cond**narea crimeleor comunismului este prezentat in parlament. Presedintele camerei deputatilor Bogdan Olteanu se simte ofensat de nominalizarea bunicii sale motiv pentru care participa la sedinta din sala si nu de la prezidiu. Cred ca ar trebui sa-l intrebam unde ar trebui sa se retraga cei care sunt ofensati atunci cand dansul este totusi l-a prezidiu?
    - Timpul trece si PSD-ul nu reuseste sa intre pe un trend ascendent in sondaje. Cu Basescu presedinte si in 2008 este clar ca vor lipsi de la felia de tort livrata de UE. Le trebuie o actiune soc care sa schimbe cursul evenimentelor actuale. Desi l-ar putea anihila pe primul-ministru risca pe mana unui lider dispensabil executia presedintelui Basescu. Motivul: este prea incomod!
     - Pentru a transa probabil mai rapid situatia, Basescu sugereaza posibilitatea, cumva barbateasca, a unui duel (demisia in cinci minute dupa suspendare) - facem zece pasi fiecare si apoi tragem. Strategii politici adversi lucrau insa de zor pentru a calcula la al catelea pas inainte de zece sa traga si cu ce pentru a nu risca un rezultat neconvenabil.
    - Parlamentarii romani ignora avizul curtii constitutionale si voteaza in grup (gasca) cu raspunsul pregatit de la sedinta de partid sub directa supaveghere a unor lideri de partid despre care este la fel de greu sa-ti raspunzi “cate din ce fac si desfac ei este totusi pentru tara”.
    - Acum este si momentul ideal si pentru ex-presedintele Iliescu sa ne arate “ce poate face dansul pentru tara”. Deranjat ca a fost etichetat oligarh politic (ceea ce nu poate fi incadrat ca o incalcare a constitutiei) ravaseste intelegerea unor cetateni (care nu au timp sa citeasca toate ziarele si sa vada toate televiziunile) prin comunicate si drepturi la replica patetice din care nu lipsesc “litera si spiritul constitutiei”, “civismul minerilor” si “Ei, vax! E democratie, fiecare exprima ce doreste”. Pai atunci nu este ilogic ca sustine si militeaza pentru suspendarea unui presedinte doar pentru ca exprima si el ce doreste! Cata diferenta sa fie oare intre “capitalismul de cumetrie” al dansului si oligarhii d-lui Basescu. Nu cumva problema dansului este doar una personala? Daca ar fi fost si dansul la fel de consecvent in a lupta impotriva “capitalismului de cumetrie” dupa logica si contextul politic de astazi ar fi trebuit si dansul suspendat. Dansul a preferat insa coabitajul. Daca mai crede cumva in ce a spus la Sinaia il intreb si eu de ce ar trebui sa ne intoarcem noi in tara ca din impozitul pe munca noastra sa fie platit salariul unor parlamentari ca cei mentionati mai sus? Si asa cei care lucram in UE contribuim la salariul de parlamentar European al Dacianei Sarbu si altii ca dansa!
    
    Epilog
    
    Voi vota NU pentru suspendarea presedintelui Basescu deoarece consider ca prin ce a facut si declarat nu a incalcat in mod grav constitutia.
    
    Legat de alte detalii cuprinse in acest text i-as sugera presedintelui Basescu sa se fereasca de nepotisme; sa se abtina de la nasit pe durata mandatului; sa lupte pentru introducerea votului uninominal; sa decupleze nu numai mediul economic dar si pe cel academic de poltica; apoi tineretea este nu numai un atu dar si un handicap pentru o functie publica in Romania. Si pentru ca nu sunt oligarh dar nici indiferent i-am donat suma simbolica de 322 de lei, sustinerea este insa sincera.
    
    
     Eugen Stamate