Modelul Bush Jr. inspira inca nepotismul politico-academic autohton
E. Stamate
„Atita timp cit Bush Jr. este presedintele SUA, nu se impun reguli impotriva nepotismului“ (Ziarul de Iasi, 19 mai 2003), acesta a fost raspunsul sec al Senatului Universitatii „Al. I. Cuza“ din Iasi, intrunit in 2003 pentru a pune capat unei campanii antinepotism universitar initiate de subsemnatul printr-un memoriu trimis catre presedintie. Dupa principiul inca de success: „Ciinii latra, caravana trece“, a urmat o succesiune de tandemuri politice cu tata-fiica in Guvern, sot-sotie si frati in Parlament, nas si fin prim-ministru si presedinte al Camerei Deputatilor, dublate cu exemple academice de acelasi calibru: tata, sotie si fiu in acelasi cabinet, doctorat la sot sau la parinti si rector dupa tata. Cinci ani mai tirziu, desi cu o prestatie jalnica, Bush Jr. inca a putut constitui un exemplu bun de urmat pentru 98,5% din tinerii unui partid parlamentar, pentru a fi reprezentati de o fiica de presedinte (Cotidianul, 25 februarie 2008).
Deoarece repetarea acestei motivatii a fost prea amara pentru mine, am optat pentru o demisie de onoare din Comisia de Educatie patronata de presedintie. Aflindu-ma dupa o autoimpusa liniste de un an, fac un bilant, din care nu lipseste o retragere printre papuci zburatori a lui Bush Jr., plecat, la final de mandate, din Washington D.C. intr-un elicopter ce survola o multime nemultumita de insuccesele lui – imagine pusa de presa americana in paralel cu fuga lui Ceausescu din cladirea CC-lui. Dupa alegerile din toamna anului trecut, insiruirea ilogica continua nestingherita cu o doamna europarlamentar al carei tata si sot se afla intr-un Guvern condus de un presedinte de partid si de un prim-ministru dispus sa lungeasca si el lista conflictelor de interese prin promovarea unui model politic consacrat in Coreea de Nord, Siria sau Cuba. Merita deci sa ne intrebam cine alimenteaza, de fapt, aceste deviatii. Un prim aspect ar fi cel al nepotismului premeditat practicat de cei care doresc consacrarea unui model prin care s-au realizat deja sau urmaresc sa se realizeze de acum incolo. Stiu ca ceva nu este in regula, insa pluseaza – invocind argumentul egalitatii –, aplicind unui mediocru o slefuire minimala pentru a putea fi bagat peste rind, in fata. Ajuns la destinatie, individul respectiv va intoarce beneficiile si obedienta celor care l-au sustinut, contribuind la lipsa de performanta si transparenta a oricarui sistem, fie el politic, academic sau social. Motivatia este deci negativa si trebuie sanctionata ca atare.
Nepotismul nepremeditat ii implica pe aceia care nu stiu ca, din punct de vedere stiintific, cel dintii mai defineste si incapacitatea instinctiva de a aprecia obiectiv o persoana inrudita cu subiectul sau inrudita cu o terta persoana, fata de care subiectul se afla in relatie de subordonare directa. Din acest motiv, este eronat sa ceri cuiva sa-si evalueze propriul copil, dupa cum eronat este si sa-i ceri unui subordonat sa ti-l evalueze. Regula se aplica si unei rude care se supune constient examinarii unor persoane subordonate rudelor sale. Aceasta forma de nepotism necesita un tratament educational. Cei care se expun unei astfel de situatii fac dovada ca nu inteleg mecanismele de interactiune individ-societate. Efectele ambelor forme de nepotism sint cu atit mai accentuate cu cit societatea in care ele se manifesta nu si-a rodat inca un set de mecanisme in vederea protectiei concurentei loiale si a libertatilor de exprimare civica si individuala. Este deci nepotrivit sa importam exemple de justificare din societati in care functionarea mecanismelor enuntate asigura replierea rapida intr-o directie compensatorie, dupa manifestarea unor tendinte de nepotism.
Tratamentul unei societati deviate spre nepotism trebuie abordat unitar prin exemplul direct al clasei politice si acceptarea unor reguli preventive de catre institutiile publice. Iata de ce recenta initiativa a Universitatii „Al. I. Cuza“ din Iasi de a-si fluidiza, totusi, mediul intelectual printr-un cod etic ce sanctioneaza dur nepotismul universitar va fi sortita esecului daca mediul politic va continua sa scoata in fata grupuri compacte de politicieni uniti prin singe sau aliante conjuncturale, si nu prin scopul in sine al unui serviciu fidel fata de societate.
Eugen Stamate este senior scientist la Universitatea Tehnica a Danemarcei si initiator al demersului antinepotism universitar (www.nepotism.org) care a condus la infiintarea Forumului Academic Român (Asociatia FAR).
http://www.observatorcultural.ro/Modelul-Bush-Jr.-inspira-inca-nepotismul-politico-academic-autohton*articleID_21478-articles_details.html
