Asociatia FAR isi manifesta speranta ca tenacitatea dovedita de actualul ministru al educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, pentru preluarea acestui portofoliu se va concretiza intr-o impulsionare pe masura a reformei in sistemul de educatie si cercetare din tara. Dupa un numar semnificativ de experimentari manageriale mandatul actualul ministru pune pentru prima data la incercare posibilitatea reformarii interne printr-un profesionalism dovedit in exterior. De aceasta decizie politica, privita cu oarecare optimism in interior, se leaga insa si sperantele dar si exigenta celor care activeaza in afara granitelor tarii. Fiind o asociatie civica care si-a cristalizat si exprimat atitudinile publice printr-un dialog continuu intre membrii comunitatii academice romanesti indiferent de locul in care acestia isi desfasoara activitatea, FAR doreste sa faca urmatoarele precizari.
- Asociatia FAR va sprijini activitatea actualei conduceri a ministerului educatie, cercetarii, tineretului si sportului pe o perioada de sase luni in care va fi monitorizat gradul de indeplinire a programului guvernamental pentru educatie.
- Ultimii sapte ani sunt marcati de o activitate civica si jurnalistica care a contribuit la realizarea a numeroase studii ce au identificat problemele majore ale sistemului de educatie si cercetare si au sugerat diverse solutii. O parte foarte mare din aceste idei au fost preluate atat in documente oficiale ale comisiei prezidentiale pentru educatie cat si in legea educatiei care a fost returnata recent catre parlament. Decizia ministerului de a veni cu un proiect nou de lege poate fi benefica doar daca se reuseste punerea in miscare a unor macanisme concrete care sa rezulte in implementarea reformei.
- Oricat ar fi de dorita si sutinuta, o reforma reala in sistemul de educatie si cercetare nu se va putea produce fara un proces de reforma al clasei politice care sa se reflecte benefic asupra intregii societati.
Context
Calitatea sistemului educational romanesc a starnit vii controverse in ultimii ani, intre societatea civila si factorii decizionali existand un conflict permanent pe aceasta tema. Zeci de scandaluri privind acte de coruptie, trafic de influenta, eliberarea de diplome false, acordarea de titluri stiintifice nemeritate unor reprezentanti ai clasei politice etc. au fost prezente de prea multe ori pe primele pagini ale ziarelor. Sistemul educational a ajuns din pacate intr-un punct in care nu mai exista varianta de amanare a unui proces de schimbare (daca nu cumva este deja prea tarziu). Efectele unui sistem educational neperformant nu se vad imediat si din acest motiv, masurile de reforma ceva mai dure au fost permanent amanate in speranta ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Implementarea in sistemul universitar romanesc a principiilor Bologna, a fost privita de majoritatea cadrelor didactice drept o simpla secventare a procesului educational pe cele trei cicluri de studii. Disciplinele predate si programele analitice aferente au fost in majoritatea cazurilor deplasate dintr-un an de studii in altul, neglijandu-se aproape total faptul ca cilurile 2 si 3 de studii (masteratul si doctoratul) transleaza de fapt centrul de greutate al activitatii de instruire catre cercetarea stiintifica. Putine cadre didactice accepta in momentul de fata ideea ca activitatea de cercetare stiintifica reprezinta parghia cea mai eficienta a procesului de instruire. In aceste conditii, sumele deosebit de consistente investite in cercetare si implicit in educatie in perioada 2006-2008, au fost in foarte mare masura risipite.
Dorim sa subliniem de la inceput faptul ca un proces de reforma a sistemului educational este imposibil de imaginat in absenta unui buget adecvat, standardele actuale de instruire din Romania fiind o consecinta directa a importantei acordate sistemului educational in ultimii 50 de ani. In mod evident nu putem sa ne asteptam la performante comparabile cu cele ale tarilor puternic dezvoltate, atata timp cat exista o prapastie uriasa intre nivelul declarativ al decidentilor, care definesc educatia drept domeniu strategic si situatia existenta de fapt. Dar la fel de adevarat este si faptul ca o finantare consistenta a unui sistem nereformat, va avea un impact departe de cel asteptat. Acest lucru este destul de evident daca analizam perioada 2006-2008, perioada in care fondurile din cercetare si implicit finantarea din universitati a fost mai generoasa ca niciodata (v. Programul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare pentru perioada 2007- 2013 - PNCDI-II), fiind insa masiv perturbata de un sistem de evaluare a proiectelor superficial si mai mult decat discutabil. O evaluare a clasamentelor pe natiuni (SCImago Journal & Country Rank - http://www.scimagojr.com) releva faptul ca incepand din anul 2006, Romania a castigat teren in clasamentul general, trecand de pe locul 43 (2006) pe locul 40 (2008). Cu toate acestea, contributia diferitelor domenii la cuantumul global al activitatii de cercetare ramane aproximativ constanta din 1990 si pana acum. Pe primele locuri regasim in continuare domenii cum ar fi ingineria chimica (locul 22 pe natiuni), fizica (locul 25), chimia (locul 30), matematica (locul 30), stiintele ingineresti (locul 32). O mentiune speciala trebuie facuta in cazul stiintei materialelor, domeniu care in anul 2008 ocupa cel mai bun loc pe care l-a avut Romania vreodata in clasamentele pe natiuni si anume locul 19. Credem ca este imbucurator faptul ca in domeniile stiintelor exacte si stiintelor ingineresti, banii investiti se reflecta printr-o intensificare a activitatii de cercetare si publicare a rezultatelor. Nu poate fi insa trecut cu vederea faptul ca domeniile care ocupau locuri codase in clasamentele mondiale, au ramas in continuare pe aceleasi pozitii (stiinte economice, agronomie, medicina veterinara) chiar daca au beneficiat de o finantare la fel de consistenta. Se poate trage astfel concluzia ca sistemul universitar si de cercetare trebuie pregatit inainte de a declansa un al doilea val de investitii, intr-un mod imediat si fara clamarea unor metode in fapt neaplicabile in 2010 din cauza bugetului de criza (implicarea reala a evaluatorilor internationali, la nivelul practicat in Uniunea Europeana). De altfel, rezultatele activitatii de cercetare stiintifica sunt intr-o foarte buna corelatie cu standardele de pregatire ale studentilor, cunoscutele «fabrici de diplome» din sistemul universitar romanesc nereusind sa publice intr-un an nici macar cat un singur profesor universitar serios. In opinia FAR, modernizarea universitatilor reprezinta pilonul principal al reformei din educatie, de calitatea procesului de instruire din universitati depinzand in mod direct si calitatea profesorilor din sistemul pre-universitar.
Elaborarea unui set de masuri eficiente de reforma este complicata prin faptul ca asistam la mutatii importante in ceea ce priveste atitudinea tinerilor fata de procesul de instruire. Dezvoltarea haotica a societatii romanesti din ultimii 20 de ani a permis aparitia in primul plan a unor false modele, care au avut ca rezultat generarea unor noi ierarhii valorice aberante, validate din pacate de catre clasa politica si mass-media. Si atunci ce motivatie poate avea un tanar pentru a-si construi o cariera bazata pe competenta ?
In spreanta ca actualul Guvern va intelege gravitatea situatiei din sistemul educational si necesitatea declansarii fara nici un fel de intarziere a procesului de reforma, incercam in cele ce urmeaza sa identificam o parte dintre principalele carente existente in sistem si sa oferim si unele solutii. Demersul FAR este justificat de convingerea ca actualul proiect de Lege a Educatiei returnat Parlamentului cat si cel nou care urmeaza a fi elaborat va fi blocat multa vreme la acest nivel, neexistand o vointa politica reala pentru modernizarea sistemului educational. In mod paradoxal insa, criza financiara prin care trece Romania poate reprezenta un factor favorizant, care poate sa oblige Guvernul sa adopte macar partial masurile necesare.
1. Sistemul educational romanesc se confrunta cu o inflatie de universitati. Avem in momentul de fata peste 100 de universitati acreditate (de stat si particulare) multe dintre ele infiintate din interese politice regionale. De multe ori institutiile abilitate in acreditarea universitara (mai intai CNEEA, iar apoi ARACIS) au fost fortate prin intermediul presiunilor politice, sa valideze institutii de invatamant superior aflate foarte departe de standardele legale. Aceasta inflatie de universitati este dublata de o crestere inacceptabila a numarului de studenti raportat la numarul de cadre didactice, parametru esential de evaluare a standardelor de calitate. Este greu de inteles cum au primit in perioada 2008 - 2009 acreditare institutionala chiar universitati de traditie, in conditiile in care existau in componenta acestora facultati (stiinte economice, drept, educatie fizica) in care raportul studenti/cadru didactic, atinge ingrijoratoarea valoare de 80-100, nu foarte departe de celebrul caz al Universitatii «Spiru Haret». In acest sens, Ministerul Educatiei va trebui sa controleze cu mai mare grija numarul de locuri alocat universitatilor de stat, in special la forma cu taxa. In acelasi timp va trebui verificata respectarea stricta in universitatile particulare acreditate, a numarului de locuri aprobat de catre ARACIS in momentul acreditarii (in concordanta cu potentialul corpului profesoral).
2. Nu exista o concurenta reala intre universitati. Se impune o ierarhizare cat mai rapida a universitatilor din Romania pe baza vizibilitatii internationale (reflectata prin articole publicate in reviste cu coeficienti de impact) avand in vedere faptul ca orice alte criterii interne utilizate, ar fi influentate pana la urma de anumite interese de grup. Drept urmare a acestei ierarhizari, propunem impartirea universitatilor in trei categorii: universitati care au dreptul sa organizeze toate cele trei cicluri de studii (doctorat, masterat, licenta); universitati care au dreptul sa organizeze doar studii de masterat si licenta; universitati care au dreptul sa organizeze doar studii de licenta. Deoarece studiile doctorale si de masterat au ca principala componenta cercetarea stiintifica, aceasta ierarhizare s-ar putea face foarte rapid pe baza criteriului de calitate IC-6 elaborat de CNFIS. Ierarhizarea universitatilor ar trebui sa ofere atat angajatorilor cat si candidatilor la admitere, o imagine cat mai reala referitoare la standardele de pregatire dintr-o anumita universitate. In cazul universitatilor din prima categorie, in termen de 2 ani, toate cadrele didactice din universitate ar trebui sa-si afiseze pe pagina web a institutiei continutul cursurilor in forma electronica (protejate prin parola de acces). Actualizarea variantei electronice a cursurilor ar trebui sa fie obligatorie la un interval de 3-5 ani.
3. In sistemul universitar exista o lipsa acuta de personal cu vizibilitate internationala. Analiza performantelor individuale ale cadrelor didactice (Registrul Ad Astra al oamenilor de ºtiinþa din Romania - http://www.ad-astra.ro/cartea-alba/registru.php) releva faptul ca din cei aproximativ 15.000 de conferentiari si profesori, mai putin de 1.000 au domenii de cercetare proprii, publicand in calitate de autor corespondent articole stiintifice in reviste de larga circulatie internationala. Devine astfel imperios necesara o crestere a standardelor minime de promovare in cazul conferentiarilor si profesorilor (10 articole in reviste cotate ISI pentru conferentiari si 15-20 pentru profesori). In cazul domeniilor unde nu exista o traditie in ceea ce priveste activitatea de cercetare si publicare a articolelor stiintifice in reviste cotate ISI (medicina si umanioare) se pot utiliza alte baze de date relevante pentru domeniu dar unanim adoptate la nivel national, spre exemplu SCImago Journal & Country Rank. Aceasta baza de date este mai generoasa in ceea ce priveste numarul revistelor indexate, dar este mai restrictiva in ceea ce priveste calcularea coeficientilor de impact ai revistelor. Evaluarea dosarului pentru ocuparea posturilor de conferentiar si profesor ar trebui efectuata la nivel national, inainte de inscrierea efectiva a candidatului in concurs (conform modelului francez). Abaterea de la standardele minime de promovare propuse mai sus, nu ar trebui sa se faca decat in cazul unui numar foarte limitat de specializari (arte, arhitectura, filosofie, limba si literatura romana si limbile straine). In contextul crizei financiare actuale, atragerea fondurilor europene devine o componenta obligatorie in ceea ce priveste dezvoltarea unei universitati, iar acest lucru nu este posibil daca universitatea nu are nici un fel de vizibilitate stiintifica internationala.
4. In contextul crizei de personal inalt calificat nu se identifica solutii de atragere in Romania a tinerilor valorosi, formati in universitati de prestigiu din Europa, America, Japonia etc. Masurile luate pana in acest moment la nivelul Ministerului Educatiei au mimat doar interesul Romaniei in directia repatrierii tinerilor performanti, programele lansate esuand in mod lamentabil. Trebuie simplificate in primul rand procedurile de echivalare a diplomelor obtinute in universitatile clasate in top 500. De asemenea, pentru a genera un mediu competitiv real, atractiv pentru tinerii de valoare, ar fi necesara o imbunatatire a procedurilor de evaluare a granturilor de cercetare in cadrul competitiilor nationale, in special in cazul ANCS existand grave carente in ceea ce priveste distribuirea fondurilor. Finantarea consistenta a unor unor domenii complet neperformante stiintific si fara vizibilitate internationala, dublata de o directionare a granturilor pe principii de interese de grup, au darul sa descurajeze puternic orice intentie de intoarcere in Romania a tinerilor valorosi.
5. Modul de finantare a universitatilor pe baza numarului de studenti echivalenti. Romania este probabil un caz singular in acest sens, in toate tarile europene dezvoltate functionand principiul finantarii universitatilor pe posturi didactice. Acest mecanism financiar care la inceput a incercat sa mascheze sub-finantarea sistemului universitar, a adus in timp prejudicii enorme in ceea ce priveste calitatea actului educational. A aparut astfel o competitie acerba a universitatilor pentru a obtine surse complementare de finantare, principalul obiectiv fiind reprezentat de cresterea numarului de studenti cu taxa. In momentul de fata exista universitati de stat la care numarul de studenti cu taxa este mai mare decat cel al studentilor bugetati. Situatia nu ar fi alarmanta, daca acest fenomen nu ar genera situatii absolut inacceptabile, in care numarul de studenti pe cadrul didactic depaseste cu mult standardele europene de calitate. In aceste conditii, anumite facultati din cadrul universitatilor de stat au devenit adevarate fabrici de diplome, fara nici un fel de acoperire in ceea ce priveste personalul didactic. Din pacate, banii proveniti din taxe nu au fost folositi pentru investitii, ci au contribuit doar la rotunjirea salariilor unui numar restrans de cadre didactice. Revenirea la finantarea pe posturi didactice ar reprezenta solutia ideala pentru redresarea situatiei. Poate insa ca si finantarea pe cicluri de studii ar putea fi o solutie care sa limiteze goana dupa studenti echivalenti, insa aceasta masura ar trebui in mod obligatoriu dublata de limitarea normelor in cumul pe care le poate acoperi un cadru didactic.
6. Numarul din ce in ce mai mare de absolventi cu studii superioare a dus la scaderea drastica a nivelului de pregatire a acestora. Necesitatea cresterii numarului de absolventi de studii superioare raportat la mia de locuitori a reprezentat una dintre cerintele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Acest fapt a reprezentat o motivatie pentru generalizarea invatamantului superior, numarul de locuri oferite in acest moment de universitati depasind pe cel al absolventilor de Bacalaureat. Desi din punct de vedere teoretic o astfel de dinamica ar fi trebuit sa aiba un efect pozitiv asupra dezvoltarii Romaniei, din punct de vedere practic am asistat la o scadere continua a nivelului general de pregatire a absolventilor. Din pacate, intre universitati a inceput o competitie negativa, ideea de baza fiind aceea de scaderea continua a exigentelor, in scopul atragerii unui numar cat mai mare de studenti. Standardele de pregatire universitara ar putea fi crescute prin doua metode: limitarea numarului de studenti cu taxa inmatriculati in universitatile de stat la maxim 15-20% din numarul total de locuri si aplicarea criteriilor de calitate ARACIS (care reglementeaza raportul optim studenti/cadru didactic la o valoare de 14-16) si cresterea concurentei la examenele de admitere (printr-o politica de sustinere financiara a tinerilor din mediul rural). Stimularea tinerilor din mediul rural pentru a putea urma studii universitare ar reprezenta un foarte mare castig pentru sistemul educational. Mai mult decat atat, aceasta masura ar consolida principiul egalitatii de sanse a tuturor tinerilor din Romania.
7. Supranormarea cadrelor didactice. In conditiile unui deficit de personal didactic raportat la numarul total de studenti, exista specializari unde un cadru didactic poate cumula un numar exagerat de norme. Trecerea la sistemul de finantare pe cicluri de studii (sau pe posturi didactice) in universitatile de stat, dublat de interdictia de a sustine mai mult de o norma in plus la forma de plata cu ora, ar rezolva nu numai problema deficitului financiar al Ministerului Educatiei din acest an, ci si problema calitatii pregatirii studentilor. Nu mai trebuie subliniat faptul ca activitatea unui cadru didactic universitar nu inseamna numai orele de predare din norma, ci si un intreg ansamblu de alte activitati complementare, cea mai importanta componenta fiind cercetarea stiintifica.
8. Sub-finantarea relativ uniforma a activitatii si proiectelor CDI in derulare, indiferent de rezultate obtinute in primele 1/3 sau 2/3 din perioada proiectului. In felul acesta se face in mod voit abstractie de caracterul specific al activitatii CDI, respectiv de existenta unor criterii de performanta particulare, clare si asumate contractual (articole in reviste indexate ISI, cereri de brevete depuse, etc.). Nerealizarea acestor criterii in cadrul etapelor parcurse pana in prezent ar trebui sa conduca fara alte comentarii la sistarea finantarii proiectului pana la reintrarea in parametrii contractati. Astfel ar deveni posibila si finantarea conform programului initial a proiectelor ce au decurs normal pana la declansarea crizei din sistemul CDI (octombrie 2008), respectiv utilizarea coerenta a investitiilor apreciabile din perioada 2006-2008.
9. Transparenta redusa a evaluarii propunerilor si rezultatelor proiectelor CDI, in conditiile adoptarii unui sistem de experti-evaluatori superficial pe plan national, si a limitarii doar la nivelul planurilor de viitor a implicarii evaluatorilor externi. Limitarea fara precedent a bugetului ANCS nu va permite in mod evident un apel altfel decat formal la acesti evaluatori, in timp ce un efect similar poate fi obtinut printr-un acces marit la rezultatele conforme criteriilor de performanta mentionate mai sus care motiveaza finantarea inceperii sau continuarii unui proiect de cercetare. Dificultatea financiara si organizatorica de a asigura evaluarea internationala la nivelul a 1000 de proiecte/an ar fi astfel depasita prin transparenta si implicarea in fapt a intregii comunitati universitare in asigurarea unui climat corect si profesional.
10. Sub-finantarea sistemului educational si lipsa de respect a Statului fata de meseria de dascal. Locul pe care il ocupa cadrul didactic in ierarhia societatii romanesti este probabil cea mai spinoasa problema intr-o perioada de criza economica. In acest sens, ar trebui sa fim foarte atenti la fenomenele negative care se petrec chiar in tarile puternic dezvoltate (SUA, Germania) unde s-a ajuns la un deficit major de profesori pe domeniile stiintelor naturii si stiintelor exacte, datorita lipsei de motivatie a tinerilor pentru a urma o astfel de cariera. In momentul de fata in Romania nu exista nici un fel de interes al unui tanar pentru a urma o cariera didactica, atata timp cat un profesor debutant este platit cu un salariu apropiat de cel al unui muncitor mediu calificat. Daca educatia este intr-adevar un domeniu strategic pentru dezvoltarea unei natiuni, atunci ea ar trebui tratata ca atare si bugetata in mod corespunzator. Cunoasterea si informatia reprezinta in momentul de fata resurse mai importante pentru o tara, decat cele naturale si ca atare investitia in educatie ar trebui sa fie obligatorie chiar si in conditii de criza.
11. Politizarea sistemului educational prin implicarea persoanelor inregimentate politic in structurile de conducere a universitatilor. Aceasta reprezinta una dintre principalele cauze ale degradarii sistemului universitar, datorita sustinerii absolut artificiale a anumitor institutii, avand standarde de pregatire situate departe de normele in vigoare. Cel mai bun exemplu in acest sens il reprezinta fenomenul «Spiru Haret», care risca sa aduca intregului sistem universitar din Romania, mari prejudicii la nivel international. Nu este mai putin adevarat insa faptul ca acest fenomen isi gaseste echivalentul si in multe universitati de stat, principala cauza fiind dorinta politicienilor de a obtine titluri universitare si pozitii didactice, complet nemeritate.
12. Lipsa unei corelatii intre autonomia universitara si responsabilitatea fata de societate. Desi sunt sustinute prin fonduri publice un numar semnificativ de universitati slujesc interesul unui numar limitat de persoane care si-au asigurat functii de conducere si castiguri salariale nejustificate prin promovarea unui sistem de educatie care pune pe traiectorii profesionale gresite generatii intregi de studenti. Participarea acestor persoane in procesul de reforma universitara se face printr-un conflict de interese ce va trebui neutralizat printr-o participare activa a intregii comunitati academice.
Modalitati de actiune sustinute de Asociatia FAR
1 – Renuntarea la finantarea universitatilor pe principiul studentului echivalent si adoptarea sistemului de finantare institutionala.
2 – Implementarea unei ierarhizari pe specializari la nivel national care sa constituie baza de pornire pentru finantarea publica si pentru oferta educationala.
3 – Crearea unui cadru juridic care sa satisfaca cerinta asigurarii unei singure salarizari pentru fiecare angajat platit de la bugetul statului dupa principiul– “Un singur salar pentru fiecare bugetar”.
4 – Acoperirea normelor vacante din universitatile de stat prin aplicarea unor criterii exigente si transparente de selectie a cadrelor didactice.
5 – Limitarea numarului de studenti cu taxa din universitatile de stat la maxim 15 % din numarul locurilor finantate de la buget.
6 – Respectarea unui raport echitabil (mai mic de 4) dintre salariul unui profesor universitar cu vechime integrala ce activeaza ca rector si al unui asistent universitar.
7 – Stabilirea incompatibilitatii dintre pozitia de cadru didactic universitar titular si functiile publice (consilieri locali, primari, consilieri de stat, parlamentari, europarlamentari, ministri, etc);
8 – Stipularea intreruperii activitatii de doctorand si imposibilitatea promovarii universitare pe durata exercitarii functiilor publice.
9 – Incurajarea mobilitatii interuniversitare si asigurarea unui transfer echitabil intre generatii prin obligativitatea pensionari la varsta de 65 de ani a cadrelor didadctice.
10 – Stabilirea unor criterii minimale pentru promovare la nivel national. In functie de exigente universitatile vor putea doar adauga noi cerinte fara a le modifica sau echivala pe cele initiale.
11 – Reinfintarea registrului national al expertilor, cu diverse paliere de performanta folosind cu strictete criteriile de vizibilitate internationala.
12 – Implementarea unui sistem de evaluare exigent dar transparent care sa poata certifica cu un grad mai mare de acuratete valoarea stiintifica internationala in cazul posibililor directori de proiecte cu finantari ce depasesc 100000 de euro.
13 – Reglementarea obligativitatii folosirii evaluatorilor externi pentru granturile stiintifice ce depasesc 300000 euro.
14 – Stabilirea unei noi metodologii de acordare a titlululi de conducator de doctorat, bazata pe dovedirea existentei unor domenii proprii de cercetare, confirmate printr-un numar semnificativ de publicatii internationale.
15 – Atribuirea locurilor de admitere la doctorat prin competitie stiintifica sau pe baza finantarii pre-existente din partea conducatorului de doctorat.
16 – Limitarea numarului maxim de doctoranzi la 10 pentru stiinte umaniste si 7 pentru stiinte aplicate.
17 – Introducerea unor reguli clare privind conflictul de interese, etica universitara si plagiat valabile la nivelul intregului sistem de invatamant.
18 – Promovarea transparentei si a corelarii dintre valoare si apreciere respectiv abuz si sanctiune la toate nivelele de decizie.
Colegiul director al Asciatiei FAR
http://www.forumul-academic-roman.org/index.php?page=20
